luni, 27 decembrie 2010

Neurostiinta, pe cale sa garanteze fericirea conjugala




Oameni de stiinta brazilieni dezbat incarcatura hormonala si genetica a dragostei. Nici biologia nici genetica nu pot explica singure de ce unele relatii intre persoane casatorite dureaza mult, iar altele se termina repede. Exista o stiinta a pasiunii? Azi neurostiinta incearca sa intre in labirintul psihicului uman, in asemenea masura incat oamenii de stiinta nu exclud ca pe viitor sa existe o pilula care sa asigure fericirea conjugala, noteaza ziarul spaniol El Pais, consultat de Agerpres.

Este una din temele dezbatute la cel de-la V-lea Congres al Creierului, Comportamentului si Emotiilor care s-a desfasurat timp de o saptamana la Gramado, in statul Rio Grande do Sul, si la care au participat peste 2.000 de specialisti in psihiatrie, neurologi, psihologi si geneticieni.

Cercetatorii neurologici au descoperit unele substante importante legate de tema fidelitatii in dragoste, precum hormonii oxitocinei si vasopresina. Prima este produsa de hipotalamus si are ca functie activarea contractiilor uterine in timpul nasterii si in producerea laptelui matern. Este asa-numitul 'hormon al dragostei'. De exemplu, in timpul orgasmului, creste cu 400%. In ce priveste vasopresina, este eliberata de neurohipofiza in timpul actului sexual oferind senzatia de placere.

Potrivit cercetatorului Andre Palmini, de la sectia de neurologie si profesor la Pontificia Universidad Católica (PUC) din Rio Grande do Sul, dragostea este legata strans de pasiune, ca o anticamera a dragostei. In timpul pasiunii se dezactiveaza ariile ratiunii critice. Chiar si defectele persoanei iubite devin obiect al dorintei noastre. Nu degeaba se spune ca dragostea este 'oarba'. Cu timpul insa, ariile asociate pasiunii nu mai raman atat de intense.

Pana acum se obisnuia sa se explice ca relatiile care dureaza mult timp au la baza ratiuni sociale sau etice. Fara a nega acest lucru important, neurostiinta cauta si alte motive pentru aceasta explicatie. Si sunt cautate in chimie. De unde si speranta sa se poata gasi o modalitate, de exemplu prin cresterea nivelului de oxitocina, pentru a favoriza monogamia sau o lunga fidelitate. Stiinta si medicina ar putea gasi astfel modul de a creste sau de a reduce in organism 'hormonii dragostei'.

La Congresul de la Gramado s-a dezbatut ca, pe viitor, o simpla analiza de sange sa fie suficienta pentru a sti daca relatia dintre doua persoane este menita sau nu sa dureze. Este ceea ce anglofonii numesc 'chemistry'. Aceasta legatura chimica este data de cantitatea de oxitocina prezenta in sange ca un indicator al fidelitatii.

Congresul a dezbatut, de asemenea, posibilitatea ca o persoana sa se simta mai atrasa de alta in functie de predominanta neurotransmisorilor sau a hormonilor din organism. De exemplu, tipul barbatului 'macho', cu mai mult testosteron si o mai mare tendinta spre infidelitate, ar trebui sa fie atras de o femeie romantica, care inspira seductie.

Si cazul invers, barbatul la care predomina mai mult dopamina, cu un caracter mai galant, obisnuieste sa fie atras de femeile cu mai multa serotonina, altfel spus mai receptive, este de parere psihiata Carmita Abdo, de la Facultatea de Medicina de la Universitatea din Sao Paulo (USP) si fondatoare a Proiectului Sexualitate (Prosex), care a acordat un interviu ziarului O Globo.

Totusi, oamenii de stiinta nu exclud ca atractia dintre doua persoane sa aiba si o baza genetica; altfel spus, individul se naste deja cu predispozitia de a fi interesat mai mult de un anumit tip de persoana. O predispozitie care poate fi modificata de-a lungul vietii de o serie intreaga de actiuni conjuncturale.

miercuri, 22 decembrie 2010

duminică, 19 decembrie 2010

FRICA- by anonimous



Un om care se simtea vesnic împovarat de greutatile vietii i se plânse unui maestru spiritual vestit. - Nu mai pot! Viata mi-e un chin! Maestrul lua o mâna de cenusa si o lasa sa cada într-un pahar plin cu apa curata, buna de baut, pe care-l ...avea pe masa, spunând: - Acestea sunt suferintele tale. Toata apa se tulbura si se murdari. Maestrul arunca apa, lua o alta mâna de cenusa la fel cu cea dinainte, i-o arata omului nostru, se apropie apoi de fereastra si o arunca în mare. Cenusa se împrastie într-o clipa, iar marea ramase la fel ca înainte. - Vezi?, îl lamuri înteleptul. “În fiecare zi trebuie sa alegi între a fi un pahar de apa sau marea.


Stii cum sunt prinse maimutele in Africa? Vanatorul pune o piatra de marimea unui ou de gaină, intr-o scorbura cu diametrul de sase centimetri. Maimutele il urmaresc de la distanta si sunt macinate de curiozitate.
Apoi vanatorul se indeparteaza la cativa metri. Imediat apare o maimuta care baga mana in scorbura. Ea simte ca acolo este un obiect şi incearca sa-l scoata. Dar diametrul scorburii este mult prea mic. Sigur ca maimuta isi poate scoate mana in orice moment, dar pentru aceasta este nevoie sa dea drumul pietrei si s-o piarda. Frica de a pierde o tine pe loc. Vanatorul se apropie şi baga maimuta in sac.

Te-ai gandit vreodata ca majoritatea lucrurilor pe care le faci zilnic le faci din frica de a nu pierde ceea ce ai deja? De dimineata cand te trezesti si te speli pe dinti (pentru a nu pierde zambetul ala din reclama) pana seara cand te arunci in pat obosit, pentru a nu pierde somnul de frumusete, totul este o goana cu mainile deschise pentru a pastra ceeea ce ai acumulat.
Lucrurile pe care le avem ajung sa ne detina si sa ne controleze viata. Ai castigat o masina la un concurs, dintr-o data nu mai poti dormi noaptea, de frica sa nu ti-o fure hotii.

Paradoxul zilelor noastre este ca suntem din ce in ce mai ocupati sa strangem lucruri, fara sa observam ca de fapt suntem mai ocupati sa nu pierdem lucruri pe care, de fapt, nu le-am avut niciodata .
Uite-te in jurul tau unde esti chiar acum, acasa, la birou, pe strada si pune-ti intrebarea: care sunt lucrurile fara care n-as putea trai, daca ar disparea brusc?
Fac un pariu cu tine ca ai putea trai fericit fara laptop, telefon mobil, crema de ras, crema de fata, pantofi de firma, sacou in dungulite, sistem audio 5.1, masina de spalat automata cu cincizeci de programe, cuptor cu microunde, masina de serviciu, masina de concediu, masina cu clima bizonica, remorca, 100 de pereci de sosete, 5 perechi de pantofi, aer conditionat, jocurile pe computer, blogul pe care scrii zilnic internet, wow, counter-strike, mobila scumpa, si pune tu inca 1000 de lucruri pe care le vezi ...
Alergi de dimineata pana seara nu pentru a deveni mai liber, ci pentru a deveni mai sclav. Lucrurile pe care le cumperi nu te fac mai liber, ci doar te inrobesc mai tare. Cu fiecare cutie care se aseaza pe dulapul tau, esti mai las si mai fricos. Mai plin de frica de a incerca sa simti, sa traiesti. Fiecare lucru nou pe care il cumperi aduce cu el o doza de frica, egala cu valoarea pe care i-o dai. Cu cat un lucru pare mai valoros pentru tine, cu atat ti-e mai frica sa nu-l pierzi.
Si cand ti-e frica sa nu pierzi exact asta se intampla: PIERZI .
Cand ti-e frica sa nu-ti pierzi jobul, incepi sa nu mai risti, sa faci doar ce e strict necesar, ajungi indolent si esti data afara
Cand ti-e frica sa nu-ti pierzi iubitul / iubita incepi sa devii prea disponibil, sa faci orice compromis si esti parasit .
Cand ti-e frica sa nu-ti pierzi masina, nu dormi noaptea si te imbolnavesti stai prin spitale si trebuie s-o vinzi ca sa poti sa te intretii.

Cineva imi povestea ca in evreieste nu exista verbul “a avea”, ci doar unul care se traduce mai bine prin “a administra” .

Nu “AI ” nici unul din lucrurile pe care le “ai ” Azi sunt la tine, maine nu mai sunt. Si in timpul asta tu traiesti cu frica de a nu pierde ceea ce nici nu ai.
Oare degeaba sportivii care “nu mai au nimic de pierdut ” joaca mai bine de obicei? Atunci cand nu mai ai nimic de pierdut nu-ti pasa care e deznodamantul, conteaza doar ceea ce faci acum aici. Nu mai conteaza cat risti. Nu mai conteaza ca oamenii se uita ciudat la tine cand te manifesti altfel.

Esti liber cand scapi de frica de a pierde. Poti face asta in 7 pasi:
1. Fa o lista cu lucrurile pe care le-ai adunat de -a lungul vietii si care te-au impiedicat sa faci ceea ce iti doreai la un moment dat.
2. Arunca lista la gunoi. Listele nu rezolva problemele. Doar accentueaza frica.
3. Fa o lista cu lucrurile pe care ti-ai dori sa le faci inainte sa mori.
4. Arunca si lista asta .
5. Uite-te in jur, ia primul lucru pe care nu l-ai mai folosit de mai mult de o luna si arunca-l intr -o cutie. Mai priveste in jur si ia-l pe al doilea. Vezi ce a ramas si ia-l pe al treilea. Nu te opri pana cand nu ai in imediata ta apropiere doar lucrurile pe care le folosesti des. De preferat zi de zi, saptamana de saptamana. Cand m-am mutat unde stau acum, cu 3 luni in urma aveam impresia ca sunt foarte multe lucruri de carat si adunat si o sa dureze enorm. Un sfert din ele le-am aruncat cand le-am sortat.) Ce sens are sa pastrezi perechea aia veche de ghete pe care o ai de acum 5 ani, cand tocmai ti-ai luat alta anul trecut? etc ..
6. Traieste o zi fara telefon si internet. Pleaca la munte, la mare, oriunde si inchide tot ce inseamna aparat cu baterii sau fara. Gandeste-te apoi cat de liber te ai simtit
7. Risca. Fa lucrul de care te temi cel mai mult. Daca ti-e frica sa nu pierzi autobuzul, mergi pe jos. vei fi fericit .

joi, 16 decembrie 2010

Richard Bach – Învăţături pentru suflete avansate


Cum se împacă ceilalţi cu ceea ce îţi este dat ţie nu este treaba ta, ci a lor.

Pentru a putea începe să înveţi, orice, trebuie să laşi la o parte siguranţa pe care ţi-o dă ignoranţa.

Tu eşti cel care a cerut să fie lăsat aici, pe acest pământ, astfel încât să poţi face ceva remarcabil, ceva care contează pentru tine, pe care nu ai fi putut să-l faci nicăieri altundeva şi nici altcândva.

Singurul lucru care contează cu adevărat la sfârşitul sejurului tău pe acest pământ, este:

Cât de frumos ai iubit?

Care a fost calitatea iubirii tale?

Semnul de recunoaştere al ignoranţei tale este tăria cu care crezi în nedreptate şi în tragic. Ceea ce omida numeşte sfârşitul lumii, adevăratul maestru numeşte fluture.

Cum anume vrei să fii în urma acestei experienţe – în ce fel vrei să te fi schimbat în urma ei?

Nimeni nu te obligă să înveţi. Ai să înveţi când ai să vrei chiar tu.

Pentru ca tu să te schimbi, e nevoie de o miză mare.

Păcatul originar este limitarea Sinelui. Să nu o faci.

Ia aminte la ce îţi spune viaţa. Ea îţi arată tot ce trebuie să ştii despre ceea ce poţi să devii.

Ceea ce te inspiră, te şi ghidează şi te şi apară.

Argumentează în favoarea propriilor limitări şi, fără îndoială, le vei avea.

Singura datorie pe care o ai, oricând, în cursul oricărei vieţi, este să-ţi fii loial ţie însuţi.

Dacă alegi siguranţa în locul fericirii, o vei avea, însă cu acest preţ.

Credinţa eronată este să accepţi reguli fără să fi reflectat întâi asupra lor, când mergi înainte pentru că ştii că asta aşteaptă alţii de la tine. Vei aduna milioane de astfel de credinţe pe parcursul vieţii dacă nu eşti atent.

Câţi îşi trăiesc vieţile fără să descopere vreodată ceea ce ştiu sau ce iubesc? Mulţi. Este datoria ta să nu îţi îngădui să ajungi ca ei.

Nu e nimic de iertat când ştii că ai chemat la tine toate experienţele din viaţa ta. De ce te-ai încrunta la cei care îţi aduc ceea ce ai cerut?

Cel mai mult ai de învăţat când joci împotriva cuiva care te poate învinge.

Eşti maestru în ceea ce ai trăit, artizan în ceea ce trăieşti şi amator în ceea ce urmează a fi trăit.

Când trăieşti cu maximă intensitate, nu mai contează deznodământul jocului. Orice s-ar întâmpla, este bine.

O viaţă este şansa ta de a exprima Sinele în cel mai palpitant şi creativ mod cu putinţă.

Ţi-ai reglat capacitatea de percepţie la o anumită frecvenţă, şi numeşti tot ceea ce poţi vedea „lumea”. Te poţi acorda, oricând, la frecvenţe noi.

O viaţă creativă şi plină de iubire pentru ceva, orice, este o viaţă sănătoasă. Când faci ceea ce te face fericit, ai parte de vindecare şi siguranţă.

Primul pas pentru a te elibera de sub hipnoză este să conştientizezi că ai fost în stare de hipnoză.
Nu există paradisuri, nici infernuri, ci doar aceste lumi nesfârşite pe care tu însuţi le creezi, până în momentul când vei găsi soluţia.


Nu există lucru căruia să nu-i poţi da consimţământul. Nu există nimic din care să nu te poţi retrage.

Garanţie pentru o viaţă grea şi fericită:

1. Află ce iubeşti să faci mai mult pe acest pământ.

2. Fă-l, indiferent de ce îţi stă în cale.

3. Dăruieşte ceea ce ai câştigat în urma acestei iubiri, acelora care se arată interesaţi.

Împărtăşindu-ţi iubirea, vei fi purtat către o viaţă magică, a fericirii interioare, pe care alţii, neîmpărtăşind-o cu tine, nu o pot cunoaşte.

Dacă darurile îţi sunt mici, recompensa îţi va fi pe măsură. Dacă dăruieşti universuri întregi, recompensa îţi va fi imensă.

Învaţă ceea ce ştie magicianul şi nu ţi se va mai părea magie.

Orice rău ar fi să-i faci altcuiva, fă-ţi-l întâi ţie însuţi.

Fă ceea ce ai visat întotdeauna să faci şi nu va mai rămâne loc pentru regrete.

Pentru orice întrebare imaginează-ţi cel mai ciudat răspuns, total opus celui la care te-ai putea aştepta. Oare este valabil?

Unii spun să înduri, unii spun să slujeşti, unii să te detaşezi. Dar cine îţi spune să găseşti ceea ce este cu adevărat bine pentru tine?

Să înveţi înseamnă să descoperi ceea ce ştiai deja. Să faci înseamnă să demonstrezi că, într-adevăr, ştii. Să-i înveţi pe alţii înseamnă să le aminteşti că şi ei ştiu, la fel de bine ca şi tine. Sunteţi, cu toţii, învăţăcei, muncitori, învăţători.

Fiecare persoană, întâmplările vieţii tale, toate sunt cu tine pentru că tu le-ai atras înspre tine. Ceea ce alegi să faci cu ele este treaba ta.

Cel mai bine ştii să îi înveţi pe ceilalţi lucrurile pe care tu însuţi trebuie să le înveţi cât mai bine.

Sinele este Viaţă, Iubire, acel Ceva Magnific din centrul fiinţei tale.

Sinele nu cunoaşte limitările impuse de spaţiu-timp, la fel cum nu cunoaşte tot ce înseamnă griji, temeri sau credinţe în viaţa ta.

Acel Ceva nu te priveşte ca pe o fiinţă bipedă de pe suprafaţa celei de-a treia planete a unui mic soare de la marginea unei micuţe galaxii dintr-un univers neînsemnat, înghesuit, pentru o clipită, între miliarde şi miliarde de alte universuri.

Acel Ceva te vede pe tine oglindindu-I propria imagine şi îţi oferă libertatea totală de a face tot ce îţi doreşti, în afară să mori.

Pentru a aduce ceva în viaţa ta, imaginează-ţi că este deja acolo.

Un dezastru înseamnă o schimbare. Este o şansă deghizată, în straie prea largi.

Eşti liber să îţi schimbi dimensiunea conştiinţei la întâmplare, prin învăţături sau la voinţă. Nu îţi este însă permis, să refuzi să exprimi viaţa.

Nu există o problemă care să nu îţi lase un dar după ce trece. Cauţi problemele pentru că ai nevoie de darurile lor.

Destinul nu te forţează să mergi într-o direcţie pe care nu vrei să o urmezi. Tu eşti cel care alegi. Destinul tău este în mâinile tale.

Eşti o fiinţă a luminii. Ai venit din lumină, te vei întoarce în lumină; la fiecare pas te înconjoară lumina fiinţei tale nelimitate.

Imaginează-ţi universul minunat şi desăvârşit. Apoi fii sigur de următorul lucru: Sinele şi l-a imaginat puţin mai bine decât ai făcut-o tu.

Continuă să eviţi problemele, şi nu vei fi niciodată cel care le-a depăşit.

Nu ţi se va trimite niciodată o dorinţă fără să-ţi fie dăruită şi puterea de a o realiza. S-ar putea însă să fie nevoie să depui efort pentru aceasta.

Nu există greşeli. Întâmplările pe care le atragi asupra ta, oricât de neplăcute ar fi ele, sunt absolut necesare pentru ca tu să înveţi ceea ce trebuie să ştii. Fiecare pas pe care îl faci este necesar pentru ca tu să ajungi la ţelul pe care ţi l-ai propus.

Ţi-ai dat propria viaţă ca să ajungi cine eşti astăzi. A meritat?

Viaţa EXISTĂ. Acolo te duci atunci când ai nevoie de vindecare, alinare, energie, perspectivă.

Nimeni nu poate ajuta la rezolvarea unei probleme dacă problema este că persoana ce trebuie ajutată nu vrea să găsească rezolvarea.

Nu este nevoie să te lupţi ca să trăieşti potrivit dorinţelor tale. Trăieşte cum vrei şi plăteşte preţul necesar.

Motivul esenţial pentru care nu ai primit răspunsuri este că nu ai pus întrebările.

Principiile se schimbă greu, pe nesimţite, şi nu ştii niciodată să s-au schimbat până când, la un moment dat, ceva ce înainte era bine, acum nu mai pare a fi aşa.

Tot ce este scris în această carte ar putea fi fals.

duminică, 12 decembrie 2010

Poveste pentru suflet- by anonim



Era odata un rege care avea 4 neveste.

Cel mai mult o iubea pe cea de-a patra sotie, pe care o imbraca cu straie
din cele mai scumpe si o trata cu cele mai fine delicatese. Ii dadea tot ce
era mai bun.
De asemenea, o iubea si pe cea de-a treia sotie si ea era cea cu care se
mandrea cel mai mult in fata regatelor vecine. Totusi, regele traia cu teama
ca aceasta sotie il va lasa intr-o zi pentru un altul.
Regele o iubea si pe cea de-a doua sotie. Ea era confidenta lui si era
intotdeauna draguta, intelegatoare si rabdatoare cu el. De cate ori regele
avea o problema, putea avea incredere in ea ca il va ajuta sa treaca peste
momentele grele.
Prima sotie a regelui era foarte loiala si isi adusese o mare contributie
in mentinerea regatului. Totusi, regele nu o iubea pe prima sotie. Desi ea
il iubea cu adevarat, el de abia o observa!

Intr-o zi, regele simti ca sfarsitul ii este aproape. Se gandi la viata
lui plina si isi spuse: "Acum am 4 sotii cu mine, dar cand voi muri, voi fi
singur."

O intreba pe cea de-a patra nevasta: "Te-am iubit cel mai mult, ti-am
daruit cele mai frumose haine si ti-am aratat cea mai mare grija. Acum, eu
am sa mor, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?"

"Nici vorba!" replica cea de-a patra sotie, si pleca fara un alt cuvant.
Raspunsul ei strapunse inima regelui ca un cutit.

Regele o intreba si pe cea de-a treia sotie: "Te-am iubit toata viata mea.
Acum ca mor, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?"

"Nu!" veni raspunsul celei de-a treia sotii. "Viata e prea buna! Cand vei
muri, ma voi recasatori!" Inima regelui se stranse de durere.

Apoi o intreba si pe cea de-a doua sotie: "Intotdeauna am gasit la tine
intelegere si ajutor si mereu ai fost acolo pentru mine. Cand voi muri, vrei
sa vii cu mine si sa-mi tii companie?"

"Imi pare rau, nu te pot ajuta de data aceasta!" replica cea de-a doua
sotie. "Te pot doar inmormanta si veni la mormantul tau." Regele fu devastat
si de acest raspuns.

Apoi se auzi o voce: "Eu te voi urma oriunde vei merge!" Regele se uita
imprejur si vazu ca cea care rostise aceste cuvinte era prima sotie.Era atat
de slaba, pentru ca suferise mult din cauza foamei si a neglijarii sale.

Adanc indurerat, regele spuse: "Trebuia sa fi avut mult mai multa grija de
tine cand am avut ocazia!"


In realitate, noi toti avem 4 sotii in viata noastra:

Cea de-a patra sotie este TRUPUL nostru. Indiferent cat timp si efort
investim in a-l face sa arate bine, el ne va lasa cand murim.

Cea de-a treia sotie este AVEREA noastra. Cand murim, merge la altii.

Cea de-a doua sotie este FAMILIA SI PRIETENII. Indiferent cat de apropiati
ne-au fost in timpul vietii, ei nu pot decat sa vina la mormantul nostru
dupa ce nu mai suntem.

Prima sotie este SUFLETUL nostru. Adesea este neglijat in goana dupa
averi, bunastare si putere. Totusi, SUFLETUL este singurul care ne va urma
oriunde vom merge.

sâmbătă, 11 decembrie 2010

Lacrimile femeii- anonim




-De ce plângi?
- Pentru ca sunt femeie ! - raspunde mămica.
- Nu inţeleg ... - zice micuţul.
Mămica îl imbrăţişează şi spune :
- Şi n-ai să înţelegi niciodată ...
Mai târziu, copilul îşi întreabă tatăl :
- De ce plânge mămica ?
- Nu ştiu nici eu ! Toate femeile plâng fara motiv ! - a fost tot ce i-a putut spune taticul. Devenit adult, il intreaba pe Dumnezeu :
- Doamne, de ce pling femeile asa de usor ?
Si Dumnezeu raspunde:
- Cind am facut femeia, ea trebuia sa fie o fiinta deosebita. I-am facut umerii destul de puternici ca sa poarte pe ei toata greutatea acestei lumi si destul de moi ca sa fie confortabili. I-am dat forta de a da viata si aceea de a accepta respingerea cu care o trateaza adesea proprii copii.
I-am dat forta care-i permite sa continue cind toata lumea abandoneaza.
Forta de a avea grija de familie in pofida bolilor si oboselii. I-am dat sensibilitatea de a-si iubi copiii cu o dragoste neconditionata, chiar si atunci cind ei o ranesc cumplit. I-am dat forta de a-si suporta barbatul in caderile sale si de a-i ramine alaturi cu aceeasi tarie. Si, in fine, i-am dat
lacrimi sa plinga atunci cind simte nevoia. Vezi, fiule, frumusetea unei femei nu sta in vesmintele pe care le poarta, nici in chipul ei, nici in coafura. Frumusetea unei femei sta in ochii ei.
Aceasta e poarta catre inima ei - locul unde se adaposteste dragostea.
Si adesea lacrimile ei sint cele prin care poti sa-i zaresti inima.

joi, 2 decembrie 2010

Premiile Balului Academiei Caţavencu 2010 - "Ieşi afară, criza ordinară!




Categoria “Din puţul gîndirii”:

1. Sebastian Vlădescu (ministrul Finanţelor): „Există o viziune foarte clară a acestui guvern. Viziunea spune aşa: România este în impas.“
2. Iulian Fota (consilier preziden­ţial): „Puteţi să vă faceţi cruce, deşi nu cred că-i chiar un lucru creştinesc.“
3. Victor Ponta (preşedinte PSD): „Vă rog să oprim acest război care nu se va opri.“
Cîştigător
4. Traian Băsescu (preşedintele României): „Nu am nimic cu pensionarii. Dimpotrivă.”


Categoria “Gîndire cu premeditare”
1. Adriana Săftoiu (deputat PNL): “Domnul Băsescu a consolidat ceea ce, de fapt, nu s-a construit.”
2. Cristian Preda (europarlamentar) : „Sînt conştient că blog-ul meu e mai important decît mine.“
3. Dan şova (senator PSD): „Opoziţia se caracterizează prin aceea că sînt mai puţini.“
Cîştigător
4. Miron Mitrea (senator PSD): „Eu am cunoscut mulţi hoţi săraci care erau atît de proşti, încît pierdeau şi ce furau.“

Categoria “Meandrele concretului”

1. Sorin Oprescu (primar general al Capitalei): „Deci am chemat toţi profesorii din ţara profesorilor, de la construcţii, am luat şi analiza bitumului. Concluzia este una singură: apa care zace pe caldarîm, pentru că gurile de canal erau înfundate cu gheaţă, deci nu mai erau decelate, apa care vine dinăuntru pe străzile nerefăcute niciodată, de la ţevi, penetrează asfaltul şi superior şi inferior.“
2. Mugur Isărescu (guvernator BNR): „Ne trebuie o ancorare a anticipaţiilor inflaţioniste, cînd avem atîtea variabile, incertitudini, se mai introduce o taxă sau nu, chiar dacă nu se introduce, se discută înverşunat asupra consecinţelor unei eventuale introduceri, toate acestea bineînţeles că dezancorează anticipaţiile inflaţioniste şi acesta este un mare pericol.“
Cîştigător
3. Verestoy Attila (senator UDMR): “Sîntem cu toţii adepţii unei modernizări a României şi a unei progres pe care o slujim”.


Categoria “Lectura nu ştie carte”

1. Dumitru Dragomir (preşedintele LPF): „Azi citeşti, mîine citeşti, poimîine citeşti… te apucă pandaliile!“
2. Gigi Becali (europarlamentar) : „Mie nu-mi place să citesc, că-mi lăcrimează ochii, mă-nţelegi, mă dor ochii.“
Cîştigător
3. Traian Băsescu (preşedintele României): „Cum ajungeam într-un port, cum mă duceam într-o bibliotecă.“

Categoria “Cu ce iubim femeile?”

1. Marian Vanghelie (primarul sectorului 5): „Calitatea unui soţ ideal şi a unui om care mă ştiţi dumneavoastră cum sînt este ca, dacă faci, soţia să nu simtă.“
2. Răzvan Theodorescu (academician) : “Femeia e bună conducătoare de creştinism.”
3. Ion Iliescu (preşedinte de onoare al PSD): „Este iarăşi pericolul să nu mai avem femei.“
Cîstigător
4. Gigi Becali (europarlamentar) : “Eu i-am cerut să mă împreunez cu nevasta mea, nu să fac sex cu nevasta mea, că eu nu fac sex cu nevasta mea!”

Categoria Emil Bobu

1. Norica Nicolai (vicepreşedinte PNL): „Liberalii au şi ei deficitul lor de lipsă de caracter.“
2. Marius Marinescu (vicepreşedinte PRM): „Primul om care a ajuns pe Lună a fost un cîine.”
3. Emil Boc (prim-ministru) : „Deocamdată, sîntem unde ne aflăm.“
Cîştigător
4. Marian Vaghelie (primarul sectorului 5): „Furăciunile sînt de asemenea natură încît au depăşit orice limită.“

Monden Categoria “Epoca mondenă şi contemporană”

Nicolae Mitea (fotbalist blond): „Maşina care mi-am luat-o, m-am sfătuit cu mine însuţi.“ (ProMotor, 24 aprilie)
Andreea Tivadar (fotomodel): „Nu, nu fac niciodată topless, pentru că soarele nu e bun pentru mameleon.“ (Antena 1, 29 iulie)
Emmy (cîntăreaţă pe bani): „Noi doi nu ne-am culcat. Nu ştiu cum e la pat. Jur! Eram dezbrăcaţi şi stăteam unul peste altul, dar nu am făcut nimic altceva decît sex oral şi atît. Sexul oral nu e chiar sex, e altceva.” (Cancan, 1 mai)
Maria Dinulescu (actriţă), despre Poponeţ: „M-am bucurat să fiu alături de un suflet atît de frumos, care m-a inspirat să fiu mai bună. Îi mulţumesc pentru că mi-a oferit dragostea lui, atît de mult cît a putut el, şi-mi pare rău că nu am reuşit să fiu mai puternică pentru el.” (OK!, 23 aprilie 2010)
Liviu Vârciu (fost manelist): „Eu de fapt am vrut să fiu rocker, mie rock-ul mi-a plăcut toată viaţa, dar na, s-a întîmplat să fiu manelist.“ (Pro TV, 21 mai)
Cîştigătoare
Rose-Marie (fostă dansatoare la Surprize , surprize): „Nu sînt însărcinată, sînt puţin balonată. Dar nu ştiu cu cine.“ (Antena 1, 27 iunie)



Premii speciale
Un premiu de pioşenie Poliţiei Române fiindcă, în postul Crăciunului a renunţat la Tobă şi Şoric

1. Crin Antonescu
I se acorda premiul “Greu de găsit”
Pentru că, dintre credinţele politice, nu i-au plăcut nici politeismul, nici monoteismul, ci doar absenteismul.
Motivaţia juriului:
Din pat, direct, cum s-a trezit,
El la Senat se suie.
Era pe cînd nu l-am zărit,
Azi îl vedem și nu e.

2. Victor Ponta
Copil-pilotului Victor Ponta care conduce cea mai puternica maşina de vot din Opoziţie i se acordă premiul Daciana Duster.
Motivaţia juriului: pentru că a ratat curba de sacrificiu din raliul Iaşilor şi s-a dat de trei ori peste cap, ca să se transforme în cea mai de viitor Bunicuţă a PSD.

3. Elena Udrea
I se acorda premiul “Roberta Anastase”, pentru numărarea corectă a turiştilor de pe Litoral.

4. La categoria “Dictatorul anului în România“… premiul nu se acordă.

5. La categoria “Cel mai bun premier al anului” … nici aici premiul nu se acorda, deşi a fost disputat de Emil Boc III, Emil Boc IV şi Emil Boc V.

6. Premiul “Unicul Lider al Opoziției”, se acordă ex-aequo, în ordine alfabetică lui, Crin Antonescu șiVictor Ponta.

7. La categoria “Capitalism cu faţă umana şi puţină burtă” i se acordă lui Dinu Patriciu premiul “Kazahstan şi Bran”, pentru colecţia un miliard nouă sute de milioane care nu trebuie să lipsească din biblioteca niciunui mogul.

8. Neagu Djuvara i se acorda premiul “Tinereţe fără bătrîneţe” pentru că a dovedit că tinerii valoroşi care pleacă din ţară se mai şi întorc

duminică, 28 noiembrie 2010

CALEA INTELEPTILOR





Motto Calea cea mai lunga incepe tot cu un simplu pas. (aforism oriental)

Cu multi ani in urma traia in sudul Indiei, intr-o pestera de pe multele Arunasala, un mare intelept, a carui faima depasise cu mult hotarele tarii. El se numea Ramana, iar poporul ii daduse si numele de Maharishi (mare intelept).
Ramana traia in mare simplitate si totusi, se considera cel mai fericit om din lume.
Lumea credea cu tarie ca Ramana cunoaste marele secret – secretul caii care duce la fericire, aici pe Pamant, in aceasta viata.
Multi regi invidiosi i-au oferit putere si bani si au incercat chiar sa-l ameninte cu moartea, pentru a-i smulge secretul caii spre fericire. Cu cat insistau mai mult, cu atat erau mai nefericiti, caci Ramana Maharishi tacea si fericirea lui era din zi in zi mai mare.
Intr-o zi a venit la el un copil si i-a spus cu simplitate :
-Domnule, la fel ca Dumneavoastra, as vrea si eu sa fiu fericit. Va rog spuneti-mi si mie care este calea spre fericire.
Ramana Maharishi, vazand puritatea copilului, i-a zis :
-Tie iti voi arata calea ce duce la fericire, Vino cu mine si fii foarte atent.
Calea aceasta nu este usoara. De cele mai multe ori, orice cale fara greutati nu duce nicaieri.

Calea fericirii e o cale ingusta si abrupta si de aceea trebuie, de la inceput, sa mergi pe ea pas cu pas, incet si cu mare atentie.

Ea este aratata de Dumnezeu numai celor alesi. Copile, marele secret al caii spre fericire nu este altceva decat o serie de pasi pe care trebuie sa-i faci, cu mare concentrare si convingere, de-a lungul intregii tale vieti.

Primul pas
este sa stii ca Dumnezeu exista in toate lucrurile din viata ta si, pentru aceasta, trebuie sa-L iubesti si sa-I fii recunoscator pentru tot ce ai si pentru toate evenimentele care ti se intampla; sa fii multumit cu ceea ce ai si cu ceea ce nu ai ; acest pas se numeste DEVOTIUNE.

Al doilea pas
este sa te iubesti pe tine insuti, in fiecare zi. Cand te trezesti si inainte de a adormi, spune: „Sunt important, am valoare, sunt capabil, sunt inteligent, sunt iubitor, astept mult de la mine, nu exista obstacol pe care sa nu-l pot invinge.” Acest pas se numeste RESPECT DE SINE.

Al treilea pas
este sa pui in practica tot ceea ce spui ca esti si, daca tu gandesti ca esti in stare, fa ceea ce iti propui; daca tu gandesti ca esti inteligent, actioneaza inteligent; daca tu gandesti ca esti capabil de iubire si devotament, iubeste fara teama tot ceea ce a creat Dumnezeu in jurul tau ; daca tu gandesti ca nu exista obstacol pe care sa nu-l poti depasi, atunci propune-ti obiective in viata si lupta pentru realizarea lor, pana cand le vei obtine. Acest pas se numeste MOTIVARE.

Al patrulea pas
este sa nu invidiezi pe nimeni pentru ceea ce are sau pentru ceea ce este; ei vor obtine partea lor, tu o vei obtine pe a ta. Sa nu pastrezi in inima ta ranchiuna impotriva nimanui, caci acest sentiment nefast nu te va lasa sa fii fericit. Trebuie sa-L lasi pe Dumnezeu sa faca dreptate si tu iarta si uita. Acest pas se numeste ONESTITATE.

Al cincilea pas
este sa nu iei absolut nimic, de la nimeni, din ce nu iti apartine; aminteste-ti ca, potrivit legilor implacabile ale naturii, daca o faci, maine vei pierde ceva de mai mare valoare. Acest pas se numeste CINSTE.

Al saselea pas
este ca nu trebuie sa faci pe nimeni sa sufere fizic, mental sau spiritual; toate fiintele Pamantului au dreptul sa fie respectate si iubite. Acest pas se numeste NON – VIOLENTA.

Ultimul pas
este sa observi cu atentie ce este in jurul tau; sa descoperi mereu in fiecare lucru, eveniment, fiinta, partea lui buna si nu lipsurile. Ajuta-i pe cei care au nevoie, fara sa te gandesti ca nu vei primi nimic in schimb. Iubeste adevarul, chiar daca el te dezavantajeaza. Acest pas se numeste DISCERNAMANT.
Copile, secretul succesului pe calea care duce la fericire are si un pret:
Trebuie sa renunti pentru totdeauna la desertaciunile acestei lumi.
Este foarte greu, dar si rasplata e foarte mare.

Swami Venkatesananda

sâmbătă, 27 noiembrie 2010

PARINTELE IUSTIN PARVU




Par­inte, cu durere obser­vam ca Roma­nia nu mai are put­erea si val­oarea de alta­data, pen­tru ca ea nu face decat sa exe­cute ordinele mar­ilor put­eri ce con­duc intreaga omenire, fara sa se mai opuna catusi de putin si se accepta niste masuri impotriva Romaniei, in defavoarea noas­tra, atat mate­r­ial cat si spir­i­tual. Cre­deti ca mai exista o Romanie libera?

Roma­nia azi nu mai exista decat cu numele, si nu numai Roma­nia, de alt­fel. Real­i­tatea popoarelor nu mai este con­tro­lata de ele insele, ci ele sunt con­duse de cen­trul euro­pean. Nu se poate vorbi despre o Romanie lib­era pen­tru ca guver­nul Romaniei este con­dus de mar­ile put­eri care stau ascunse in spatele Uni­u­nii Europene sau al altor uni­uni inter­na­tionale. Democ­ra­tia nu exista in real­i­tate, ea este numai in aparenta si ne da noua impre­sia ca sun­tem liberi. A ramas doar o rezis­tenta for­mala a natiu­nilor, ast­fel incat sa le mai poti numi Roma­nia, Bul­garia, Ser­bia. Real­i­tatea este doar in mainile comite­tu­lui cen­tral care diri­jeaza toata viata popoarelor. Este o evi­denta inabusire a voin­tei popoarelor si o tend­inta evi­denta de ameste­care a nea­murilor, ca oamenii sa nu isi mai recunoasca mai intai iden­ti­tatea ca neam, iar mai apoi iden­ti­tatea ca om, cre­atie a lui Dum­nezeu. Nu vedeti exper­i­mentele amer­i­canilor, ca iau un grup de copii dintr-o tara si ii pun sa invete in alta tara, ca sa amestece cul­turile si obi­ceiurile natale? Pe ei nu ii intere­seaza pacea si bunastarea popoarelor, asta e numai o teorie goala pen­tru pros­timea asta a lumii. Natiu­nile, la ora actu­ala, sunt descompuse.

Si cei care nu cred in aceasta fal­si­tate a pacii lor cum sa se opuna?
Nu ai cum te opune. Daca te revolti si iesi in strada impotriva lor, tot jocul lor il faci. Majori­tatea revoltelor de azi ori sunt manevrate tot de ei, ori au grija ei sa isi infil­treze oamenii lor ca sa le deturneze ros­tul. Si nici nu stim de fapt impotriva cui ne razvra­tim si protes­tam. Noi avem impre­sia ca Europa are un sis­tem demo­c­ra­tic la baza, dar Europa este tot sovi­eti­zata, o Europa sovi­et­ica. Este ace­lasi mare lagar sovi­etic al Moscovei decat cu alta sapca, iar din­colo, in Occi­dent, avem de-a face cu lagarul cap­i­tal­is­mu­lui. In aparenta, intre rusi si amer­i­cani pare a fi o diferenta polit­ica si eco­nom­ica, dar in spatele lor este un sin­gur stapan, care atunci cand isi va desavarsi put­erea asupra tuturor statelor, se va incorona drept con­d­u­ca­torul lumii si nu va fi altul decat marele antihrist. Aceasta put­ere diri­jeaza si con­troleaza totul pana la pre­tul unei paini, totul e con­tro­lat. De aceea si vor sa puna aceste cipuri elec­tron­ice, ca sa te con­troleze si pe tine, nu numai painea pe care o mananci.


Vedeti aproape un even­tual razboi?
Este posi­bil, dupa cum se deruleaza eveni­mentele. Si, pe de alta parte, este aproape si sfarsi­tul acesta al lumii si tre­buie sa se implin­easca toate pro­roci­ile Apoc­alip­sei. De aceea ei cumva se si grabesc si vor sa dimin­ueze numarul acesta al con­suma­to­rilor, ca sa ii poata stapani mai usor. Vor veni vre­muri grele – nu ai sa poti sa mai iei un medica­ment, o bucata de paine, si comu­ni­carea si intra­ju­torarea din­tre noi va fi cu anevoie de facut. Se va face, si asta deja s-a inceput, uciderea omu­lui la nivel ofi­cial, prin otravurile care ni le intro­duc in man­care, prin otravurile ce ni le intro­duc in aerul ce-l res­pi­ram, prin otravurile din vac­cin­uri – toate se fac la nivel ofi­cial. Iar noi le luam pe toate de bune, pen­tru ca asa spune ziarul ori tele­viz­iunea. Omul a ajuns un sclav, un rob, dar cu mult sub con­di­tia sclavu­lui de alta­data. Pen­tru ca sclavul inainte stia cui se supune, dar omul de azi a devenit un rob care nu isi cunoaste stapanii. El nici macar nu stie ca este rob.(atentie la ce spune Parintele.. e unul dintre pericolele cele mai mari! - n.m.)

Deci aceasta criza eco­nom­ica con­siderati ca tre­buie rab­data asa sau sa cau­tam alte solu­tii eco­nom­ice si politice? Cum ne putem opune?
Grev­ele nu au nicio val­oare, ele fac parte din planul lor. Romanul de alt­fel e foarte puturos, s-a invatat cu comod­i­tatea si nu suporta sa munceasca ceva. Au gra­dini la tara cu pomi fruc­tiferi si nici ca se duc sa ingri­jeasca grad­ina sau sa adune prunele. Ei vor ceva con­fort­a­bil; de pilda aici la noi, in zona, abia gas­esti un insta­la­tor sa iti repare chi­u­veta sau pe cineva sa iti varuiasca sau sa iti ten­cuiasca in casa. Ne-am invatat boieri. Eu cred ca aceasta criza este si din icono­mia lui Dum­nezeu, pen­tru ca ne indeamna la o viata mai austera, la o seri­oz­i­tate in viata noas­tra crestina de zi cu zi, la lacrima si pocainta. Sa mul­tumim lui Dum­nezeu ca nu ne-a pedep­sit mai rau pen­tru cat am fi mer­i­tat. Poate ca va mai trezi pe unii criza asta. Prea multa necred­inta si prea multa faradelege este pe pamant. De aceea, daca vom avea con­sti­inta pacatose­niei noas­tre, ne vom asuma si criza in care traim. Mai bine sa ne rugam ca Sf. Siluan pen­tru intreaga omenire decat sa protes­tam. Pen­tru legea lui Dum­nezeu nu stim sa protes­tam, dar pen­tru marirea salari­ilor da. Cand marsalui­esc homo­sex­u­alii, cand ni se pun cipuri, cand ni se omoara copiii prin vac­cin­uri, nu protesteaza nimeni, sau foarte putini. Iata ca avem posi­bil­i­tatea sa revenim la asceza cres­tin­is­mu­lui de altadata.

Pen­tru noi, cres­tinii, este o bine­facere aceasta sara­cie, pen­tru ca ne invata sa fim mai cu stapanire de sine, mai gri­julii si mai cu frica de Dum­nezeu. Nu vedeti ca popoarele mai eman­ci­pate, care au toate la inde­m­ana, nu mai cred in Dum­nezeu? Primul act pe care il fac, atunci cand se simt in bunastare, este sa uite de Dum­nezeu.(Perfect adevarat, si istoric validat! - n.m.) Unde este o Franta, unde este o Spanie, o Italie de alta­data? Dar sa crezi ca un sis­tem politic sau eco­nomic te mai poate izbavi, este o mare inse­lare, pen­tru ca soci­etatea este alter­ata ca si con­d­u­ca­torii lumii pana in adan­curile fiin­tei lor. E o mare pierdere de timp. Nu mai avem alta solu­tie decat rugaciunea.

Si cum sa ne rugam? In spi­tal, la Cluj, imi spuneati ca va pare rau ca nu ati indem­nat oamenii mai mult spre rugaci­une, ca nu i-ati invatat sa se roage.

E foarte impor­tant sa stii sa te rogi. De multe ori si noi, calu­garii, stam in man­a­s­tiri si nu ne rugam, doar ni se pare ca ne rugam. Nu e de ajuns sa mergi la bis­er­ica, la slu­jbe si sa stai acolo ca si cum ti-ai facut dato­ria, din oblig­atie. Tre­buie sa insis­tam pe lucrarea laun­trica. Dege­aba zicem multe rugaci­uni cu gura sau cu mintea, daca nu apro­fun­dam, daca nu traim ceea ce ne rugam. Acum si mirenii tre­buie sa apro­fun­deze rugaci­unea din inima, pen­tru ca va fi sin­gura noas­tra izbavire – rugaci­unea din inima. Pen­tru ca in inima este radacina tuturor patim­ilor si acolo tre­buie sa lucram. Pana acum a mai mers cu lucruri super­fi­ciale, dar pen­tru vre­murile ce ne stau inainte, nu va fi de ajuns. Daca nu vom avea rugaci­une cu stra­pun­gerea inimii, nu vom rezista la tot atacul psi­ho­logic, pen­tru ca au metode nevazute de reed­ucare a mintii. Astazi mi se pare ca nepasarea este cel mai greu pacat. Nu mai sim­tim nimic la rugaci­une, nu avem lacrimi de pocainta. Vor veni vre­muri in care numai cei ce vor simti harul lui Dum­nezeu vor putea dis­tinge binele de rau. Cu mintea ome­neasca va fi cu neputinta de ales intre bine si rau. Vor fi mari inse­lari si numai harul lui Dum­nezeu ne va putea izbavi de ele. Asadar, rugati-va, rugati-va sa nu cadeti in ispita inse­larii! Pen­tru ca numai prin rugaci­une putem primi harul lui Dum­nezeu. Daca nu ne rugam si per­se­veram in lenevia si nepasarea noas­tra fara pocainta, atunci este posi­bil sa pier­dem instinc­tul indrep­tarii. Sa ne fer­easca Dum­nezeu sa pier­dem instinc­tul indreptarii!


Dar nu exista riscul ca in aceste stram­torari si pe fon­dul unei saracii de pro­por­tii, oamenii sa intre in pan­ica si sa se ridice unul impotriva celuilalt si sa nu mai existe bunavointa crestina?
Pai toc­mai de aceea vom avea nevoie sa invatam rugaci­unea laun­trica, sa ne putem stapani in aceste sit­u­atii si sa nu ne paraseasca harul lui Dum­nezeu. Ei asta si urmaresc – instau­rarea anarhiei, ca ast­fel sa ia amploare ura si dezbina­rea intre oameni, pana si intre crestini.


In incheiere am vrea sa ne spuneti cum ati dep­a­sit greu­tatea bolii si toto­data un cuvant de incu­ra­jare pen­tru cres­tinii care trec prin boli grele si sufer­inte trupesti.
As vrea sa le mul­tumesc din nou tuturor celor care s-au rugat pen­tru nevred­ni­cia si neputinta mea si Maica Dom­nu­lui sa ras­plateasca rugaci­unea si oste­neala fiecaruia. Dar sa stiti ca intot­deauna bolile si necazurile sunt con­secinta pacat­u­lui, de sus pana jos. Fiecare este pedep­sit de Dum­nezeu dupa raspun­derea pe care o are – mica sau mare. Stateam si ma gan­deam pe patul spi­talu­lui de la Cluj: Care o fi cauza sufer­in­tei mele, de nu vrea Dom­nul sa ma ridice deloc? Si cauza nu eram decat eu, pacatele mele. Si cand am con­sti­en­ti­zat ca pen­tru pacatele mele sufar aceasta boala, atunci m-a si ridi­cat Dum­nezeu. Man­dria mea este pric­ina bolii. Acum mi-a mai dat Dum­nezeu si schiopatatul asta la piciorul drept – si asta are o cauza: ca mergeam prea tan­tos asa. Prea cre­deam eu ca toata lumea e a mea si eu sunt buricul paman­tu­lui. Dar iata ca nu sunt nimic, decat iarba uscata. Asa ca sa dam slava lui Dum­nezeu in boli, pen­tru ca prin boala invatam smere­nia, bunatatea, rab­darea si asa primim man­tuirea. Toate sunt spre smere­nia si man­tuirea noas­tra. Fara smere­nie nu ne putem mantui.

(inter­viu real­izat de Mon­ahia Fotini, 5 iunie 2010, complet in revista Atitudini)

joi, 25 noiembrie 2010

Barbati ... despre femei


Barbati celebri:
Cand o femeie nu vorbeste, sa n-o intrerupi pentru nimic in lume. (Enriyeu Castaldo)
Feminismul exista doar pentru a integra femeile urite in societate. (Bukowski)
Prin a renunta, femeile inteleg o scurta pauza intre doua dorinte. (MarioAdorf)
Cind femeile nu mai stiu ce sa faca, se dezbraca. Si acest lucru e probabil singurul lucru bun pe care il pot face. (Samuel Beckett)
Femeile isi iubesc mai mult copiii, pentru ca pot fi sigure ca e al lor. (Aristotel)
Un barbat intelept nu isi contrazice nevasta. El asteapta pina o face ea singura. (Humphrey Bogart)
Bunul renume al unei femei se datoreaza tacerii mai multor barbati. (Maurice Chevalier)
Atentie la o femeie care gindeste logic ! Caci logica si femeia sint atit de heterogene, incit este impotriva naturii cand apar impreuna. (Johannes Cotta)
Exista trei tipuri de femei: cele frumoase, cele inteligente si majoritatea. (Rainer Werner Fassbinder)
Pentru mine femeile sint ca si elefantii. Imi place sa-i privesc, dar nu mi-ar placea sa am unul. (W.C. Fields)
Marea intrebare, la care nu stiu sa raspund in ciuda a treizeci de ani de studiu despre femei, este urmatoarea: “Ce vrea de fapt o femeie?” (Sigmund Freud)
Cind o femeie isi contureaza buzele, este ca si cind un soldat isi curata mitraliera. (Bob Hope)
Femeile trateaza in special ranile provocate de ele. (Jacques Marchand)
Nimic nu e mai rau decit o femeie, chiar daca e buna. (Menander)
Femeia este o greseala acceptabila a naturii. (John Milton)

Necunoscuti:
Care este asemanarea intre o farfurie zburatoare si o femeie inteligenta? Nu exista dovezi palpabile privind existenta niciuneia dintre ele.
Care este ultimul lucru care s-a auzit prin radio inainte de explozia navetei Challenger? Nu te atinge de butonul acela!
Care este asemanarea intre o femeie la volan si o piersica? Ambele se aduna din copaci.
Care este femeia ideala? O blonda frumoasa, nimfomana, muta, surda si orfana de mama.
Care este pentru un barbat mijlocul cel mai rapid sa scape de 60 kg inutile de grasime? Sa divorteze.
Cum se poate da unei femei mai multa libertate de miscare? Se mareste suprafata bucatariei
Ce este o femeie care si-a pierdut 99% din inteligenta? Vaduva

miercuri, 24 noiembrie 2010

Uneori



Am citit astazi o poveste foarte frumoasa despre un imparat care a primit doi soimi; unul a fost antrenat, despre celalalt i s-a spus ca refuza sa se dezlipeasca de creanga pe care statea. Unul dintre slujitori trebuia sa se catere in fiecare zi in copac sa-i duca de mancare. Dupa ce a incercat in fel si chip sa faca soimul sa zboare de pe creanga, imparatul si-a rugat supusii sa-l ajute. un batran intelept s-a oferit sa faca el asta si, a doua zi cand s-a trezit, imparatul a vazut soimul zburand de colo-colo. - Cum ai facut? si-a intrebat supusul - A fost foarte simplu. Nu a trebuit decat sa ii tai craca de sub picioare. Morala: uneori Dumnezeu ne taie craca de sub picioare ca sa ne aducem aminte ca putem zbura.

duminică, 21 noiembrie 2010

Despre dragoste - Octavian Paler



Poti da fara iubire, dar nu poti iubi fara daruire… • Iubirea nu e doar un zambet, nu e doar o floare, iubirea e un suflet ranit si apoi vindecat de altul… • Iubirea trebuie invatata, incercata si experimentata… prima atingere nu reprezinta niciodata expresia ei desavarsita… • O iubire pe care esti nevoit s-o pazesti nu reprezinta nimic. • Dar tocmai asta n-au sa inteleaga niciodata oamenii cu adevarat gelosi. • Gelozia ia nastere odata cu dragostea, dar nu moare odata cu ea… • Cine iubeste si este iubit nu va mai fi niciodata acelasi om ca inainte… • Nu uita: langa cel mai inalt punct al fericirii se afla cea mai adanca prapastie a durerii… • Fericirea nu inseamna sa ai ceea ce doresti, ci sa doresti ceea ce ai. • Nu rupe firul unei prietenii, caci chiar daca il legi din nou, nodul ramane… • Sa nu crezi ca poti stabili cursul iubirii, caci ea, daca te considera vrednic, iti va indrepta ea cursul!…

Dragoste nu este numai flori, zambete, iubire, ci inseamna si lacrimi, dorinta, pasiune si de aceea putini au privilegiul de a-i descoperi puterea. • Cine are capacitatea de a se indragosti, poate avea mereu incredere in iubire si in valoarea omului de care s-a indragostit! • Dragostea e la fel ca o boala pe care daca nu o tratezi se agraveaza…si ca orice floare pe care daca nu o uzi se ofileste… • Iubirea e tot ce dorim, iar in final e tot ce-am avut. • Daca exita un sens al vietii… atunci EA este sensul, daca nu… EA ar trebui sa fie… • Fara dragoste suntem orfani de toate, fara pasiune suntem ca o moara de vant spanzurata in vid! • In iubire se simte mai mult decat e nevoie, se sufera mai mult decat se cugeta, se viseaza mai mult decat se traieste…

Fericirea noastra rezida in ceea ce-l determina pe om sa-si dea seama ca este om si sa ramana asa. • Numai o mare nenorocire ne poate arata cat de marunte sunt nemultumirile "insuportabile" • Parfumul reprezinta sentimentele florilor. Adevarata prietenie este asemenea unui trandafir: nu-i realizezi frumusetea pana cand nu se ofileste. Atinge steaua de neatins si nu-i uita pe cei ce au crezut in tine Iubirea e un sarut furat, un zambet inocent, o imbratisare patimasa… si un suflet smuls din piept… • O dragoste generoasa isi are intotdeauna testamentul pregatit din timp. • Iubirea impartasita de oameni este forta cea mai mare care exista in lume si izvorul cel mai important pentru poezie… • Despartirile au ceva din melancolia asfintitului, o blanda stralucire care ascunde in ea avertismentul intunericului… • Prietenia este asemenea unei iubiri fara aripi… • Daca nu ai iubi, cum ai putea pretui orbitoarea lumina a soarelui si mangaietoarea lumina a lunii? • Masurarea vietii omului nu este in functie de timp, ci de buna ei folosire. Doar o viata traita pentru altii este o viata care merita traita. • Dreptatea poate sa ne avertizeze asupra ceea ce este bine sa evitam; insa doar inima ne spune ceea ce este mai potrivit sa facem… • Nu exista indatorire pe care s-o subestimam mai mult, decat aceea de a fi fericiti…

Iubirea de tara, iubirea de parinti, de prieteni si de tot ceea ce ne inconjoara este pretutindeni si ne copleseste in fiecare minut pe care-l traim. • Am o banala intrebare pentru voi…: "Dragostea s-a nascut prin femeie sau Femeia s-a nascut din Dragoste…?" • Invatati sa lasati pe chipul vostru sa infloreasca un zambet. Este darul pe care-l oferiti aproapelui, este darul pe care-l oferiti intregului Univers! • Fiecare are propria sa filozofie a iubirii…, unii si-au faurit-o din lemn, altii din piatra… • Dragostea este intelepciunea nebunului si nebunia inteleptului • Dragostea consta in dorinta de a da ceea ce este al tau altuia si de a simti fericirea acestuia ca si cum ar fi a ta… • Nu putem merge departe in prietenie, daca nu suntem dispusi sa ne iertam unii altora micile defecte… • Nu incerca sa gasesti iubirea absoluta, pentru ca nu exista. Totul este relativ pe lumea asta, pana si iubirea… • O viata fara dragoste este asemenea unui an fara primavara. • pierduta lucire din raza de luna, frumoasa mea umbra, ce umbra nebuna, frumoasa lumina, scapata din stele, cazuta-i din noapte in visele mele… • Adevarul care ii face pe oameni liberi este in cea mai mare parte adevarul pe care oamenii n-ar vrea sa-l auda. • Cand iubirea, acel puf de papadie, ce vine mereu si pleaca cu primul fir de vant, va trece si pe la poarta ta, atunci vei sti ca m-ai intalnit…

Sa visezi un inger?…dar am deja un vis…si am si un inger…iar ingerul e visul meu… • Cand iubesti esti cel mai fericit om din lume; cel mai trist lucru este sa suferi din iubire… • Dragostea sau Iubirea este un giuvaer de mare pret, dat in dar fiecarei fiinte umane. Daca l-ai pierdut, viata ta nu mai are nici un sens… Dorul e focul in care ard sperantele, dorintele, durerile, iar cenusa ce ramane reprezinta amintirile… • In iubire, chiar si tacerea e plina de lumina, avand un anume farmec. • Iubirea sincera si profunda nu are nevoie de vorbe multe. • Nu dispretui lucrurile mici; o lumanare poate face oricand ceea ce nu poate face niciodata soarele: sa lumineze … noaptea! • Loviturile vietii nu sunt numai distructive, ci si constructive; ca loviturile cocanului in dalta unui sculptor priceput… • Iubirea nu constientizeaza, nu ascunde si nici macar nu ignora defectele, ci pur si simplu le arde. • Oamenii ne dau uneori vise dar viata le spulbera • Iubesti pe cineva atunci cand ai ajuns sa vrei sa-i dai ceea ce ai mai bun si hotarasti sa i te dai pe tine insuti…

Unii oameni vin si pleaca repede din viata noastra, altii stau o vreme, punandu-si amprenta pe inima noastra. Dupa plecarea lor,nu vom mai fi niciodata aceiasi. • Dragostea e speranta si fara speranta lumea nu ar exista… • Sa ai curaj sa risti pentru adevarul din inima ta, dar sa nu te minti cand il asculti. • Viata este frumoasa si e pacat sa trecem prin ea, fara sa iubim, macar o singura data, cu adevarat… • Poti da fara iubire, dar nu poti iubi fara daruire. Iubirea este singura pasiune care se plateste cu o moneda fabricata de ea insasi… "jertfa". • Sigur ca exista si dragoste la prima vedere, dar este intotdeauna bine sa mai aruncam si o a doua privire. • Dragostea este un joc ciudat: sau amandoi castiga sau amandoi pierd… • Iubirea este singurul lucru care poate fi impartit la infinit fara sa se micsoreze… • Femeia…este cea careia ii datoram fericirea, tristetea, bucuria, viata…Sa fiti iubite, stimate doamne si domnisoare! • Sa astepti mereu dragostea ca pe un fel de jertfa pe care nu ai cum s-o oferi, pentru ca de fapt asteptai o jertfa pe care sa o poti oferi ca pe o dragoste…

vineri, 19 noiembrie 2010

Ce nu poate un barbat sa inteleaga la o femeie




Cum de isi doreste propriul cuib de rai si atunci cand in sfarsit il construiesti pentru ea, o sa sustina ca arata altfel decat raiul.
Cum dintre toti copiii pe care ii are, cel mai drag ii este cel pe care il poarta in pantece. Cum de mentinandu-si aceleasi principii de-o viata, ajunge sa zamisleasca principii noi in alte vieti.
Cum de sustine cu atata ardoare pacea si diplomatia cand din cauza ei se naste razboiul.
Cum de nu poate sa se lase cuprinsa de bucurie fara sa gandeasca la suferinta care-i va urma.
Cum de atunci cand face nazuri, nimic nu-i mai poate scoate din cap ca tu, “cel iubit” esti cel care trebuie sa i le suporte.
Cum de-i simti urma buzelor pe obraz la mult timp dupa ce te-a sarutat.
Cum de vorbeste mult, zgomotos si tare tocmai atunci cand ii spui sa taca malc.
Cum de intelege perfect autori precum Dostoievski sau David Lodge si ii admira din tot sufletul, insa sufletul sau il prefera pe Coelho.
Cum de este singura care ii poate intelege pe toti ceilalti, dar este ultima care se intelege pe sine.
Cum de reuseste sa se strecoare inauntrul unei camere cand tu te-ai asigurat ca ai inchis toate usile, aruncand cheile indaratul usilor.
Cum de probeaza zeci de perechi de pantofi care ii plac toate, insa alege numai una, pe cea care nu ii place.

Cum de este prima care spune “te iubesc” si ultima care iti demonstreaza acest lucru.

Cum de-ti poate spune chiar si cu ochii inchisi unde sunt lucrurile tale, insa rujul preferat nu-l gaseste niciodata in geanta.

Cum de sustine intotdeauna ca de fapt interiorul este cel care conteaza cand este dispusa sa faca orice ca sa arate bine in exterior.

Cum de crede cu tarie in nemurirea frumusetii ei si totusi se grabeste sa si-o prelungeasca din plina frumusete si tinerete.

Cum de pune atata pret pe sinceritatea complimentelor, insa atunci cand le rostesti sincer iti reproseaza lipsa adevarului din ele.

Cum de isi doreste propriul cuib de rai si atunci cand in sfarsit il construiesti pentru ea, o sa sustina ca arata altfel decat raiul.

Cum dintre toti copiii pe care ii are, cel mai drag ii este cel pe care il poarta in pantece.
Cum de mentinandu-si aceleasi principii de-o viata, ajunge sa zamisleasca principii noi in alte vieti.

Cum de incurajeaza atat de mult schimbarea, insa primul lucrul la care ar vrea sa schimbe ceva esti chiar tu, iar ultimul… este chiar ea.

Cum de sufletul ei ajunge acolo unde gesturile tale se impotmolesc.
Cum de tese atat de multe ite fara sa se incurce in ele, insa aproape de terminarea panzei, incurca tocmai ita de la care a pornit.
Cum de lumea iti pare si tie rea cand ea o vede asa.
Cum de te vede in culori cand te afli in plin intuneric.
Cum de florile sunt mai mult decat o adunatura la gramada de petale stropite cu culoare. Cum de citind aceste banale insiruiri, o sa zambeasca in coltul gurii sustinand ca nu a inteles nimic.

Cum de in realitate rade din tot interiorul ei stiind ca a inteles totul.

Iubire si zbor - by Anonim


Vulturul-mama si-a indreptat cu delicatete copiii catre marginea cuibului. Inima ei tremura de emotie, pentru ca simtea rezistenta pe care cei mici o opuneau incercarilor ei repetate de a-i inghionti sa-si ia zborul.

“De ce oare bucuria zborului trebuie sa inceapa cu teama de cadere?” s-a gandit ea. Aceasta intrebare fara varsta inca nu isi gasise raspunsul pentru ea.

Asa cum era traditia speciei, cuibul se afla pe un varf de stanca. Dedesubt nu se afla nimic altceva decat aer care sa sprijine aripile copiilor ei.

“E posibil ca de data asta sa nu mearga?” s-a intrebat ea. In ciuda fricii, vulturul stia ca sosise timpul. Misiunea de parinte era aproape incheiata. Mai ramanea o singura sarcina. Imboldul.

Si-a luat tot curajul pe care il avea la dispozitie din intelepciunea sa innascuta. Pana cand copiii sai nu-si vor descoperi aripile, le va lipsi scopul in viata. Pana cand nu vor invata sa pluteasca, nu vor intelege ce inseamna privilegiul de a te fi nascut vultur.

Imboldul este cel mai important dar pe care il are de oferit. Este actul de suprema iubire. Si, astfel, a inceput sa-i impinga, pe rand, spre zbor… si ei au zburat.

Uneori avem nevoie sa primim acest imbold, alteori sa il oferim. Poate fi cel mai mare dar pe care l-ai daruit vreodata. Va schimba pentru totdeauna o viata.

marți, 16 noiembrie 2010

Nicolae Steinhardt


"Cand un om reuseste sa faca ceva ce i-a solicitat mult efort, in el incepe sa lucreze trufia. Cel ce slabeste, se uita cu dispret la grasi, iar cel ce s-a lasat de fumat rasuceste nasul dispretuitor cand altul se balaceste, inca, in viciul sau. Daca unul isi reprima cu sarg sexualitatea, se uita cu dispret si cu trufie catre pacatosul, care se cazneste sa scape de pacat, dar instinctul i-o ia inainte! Ceea ce reusim , ne poate spurca mai ceva decat pacatul insusi. Ceea ce obtinem se poate sa ne dea peste cap reperele emotionale in asa maniera incat ne umple sufletul de venin...
Ochii nostri nu sunt conceputi pentru dispret , ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se cazneste sa iasa din sufletele noastre. Succesele noastre nu ne sunt date spre a ne infoia in pene, ca in mantiile statuilor, ci pentru a le transforma in dragoste, in dezvoltare si in daruire pentru cei din jur.
Daca reprimi foamea in timp ce postesti, foamea se va face tot mai mare. mintea ta o sa viseze mancaruri gustoase si alese, mintea o sa simta mirosurile cele mai apetisante chiar si in somn, pentru ca in ziua urmatoare, inebunita de frustrare, sa compenseze lipsa ei printr-un dispret sfidator fata de cel ce nu posteste. Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului si a izbanzii trufase asupra poftelor, dar dincolo de orice trufia ramane trufie, iar sentimentul frustrarii o confirma.
Daca ai resusit in viata , nu te agata de nereusitele altuia, pentru a nu trezi in tine, viermele cel aprig al orgoliului si patima infumurarii. Reusita este energia iubirii si a capacitatii tale de acceptare a vietii, dar ea nu ramane nemiscata, nu este ca un munte sau ca un ocean. Inganfarea si trufia reusitei te coboara cu incetul de pe soclul tau caci ele deseneaza pe cerul vietii tale evenimente specifice lor.


Acum stiu, stiu, ca orice ura, orice aversiune, orice tinere de minte a raului, orice lipsa de mila, orice lipsa de intelegere, bunavointa, simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul gratiei si gingasiei unui menuet de Mozart...este un pacat si o spurcaciune; nu numai omorul, ranirea, lovirea, jefuirea, injuratura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea, orice cautatura rea, orice dispret, orice rea dispozitie este de la diavol si strica totul. Acum stiu, am aflat si eu ..."Nicolae Steinhardt

duminică, 14 noiembrie 2010

LEGI UNIVERSALE




1. Legea dragostei - Iubeste pe toata lumea ca pe tine insuti. Toate celelalte legi i se subordoneaza acesteia si nu intra in contradictie cu ea. Este cea mai importanta dintre toate. Se aplica la tot ceea ce facem ca indivizi, familii, organizatii, tari - are o valoare universala.

2. Legea cauza-efect - Exista o ordine universala. Nimic nu este accidental. Totul se intampla cu un motiv. Pentru fiecare efect exista o cauza sau un set de cauze.

3. Legea materializarii - Gandurile se materializeaza. Noi devenim ceea ce gandim.

4. Legea viziunii - Pentru a avea succes in orice domeniu, trebuie sa avem o imagine cat mai clara a acelui succes in mintea noatra, o imagine mintala a ideii noastre de succes, o viziune.

5. Legea corespondentei - Viata noastra exterioara este o oglinda a celei interioare. Exista o corespondenta directa intre experientele si gandurile noatre pe de o parte si atitudinea noastra, pe de alta parte.

6. Legea credintei - Orice lucru in care credem cu adevarat devine realitate (inclusiv credinta noastra ca meritam succesul).

7. Legea valorii - Credintele si valorile noastre, ceea ce este cu adevart important pentru fiecare dintre noi se reflecta in tot ceea ce facem.

8. Legea motivatiei - Tot ceea ce facem este declansat de dorintele noastre interioare, nevoi si instincte, multe dintre ele venind din subconstient.

9. Legea activitatii subconstiente - Subconstientul nostru ne avertizeaza despre lucrurile din jur. Atentie: face acest lucru in concordanta cu dorintele si grijile noastre cele mai puternice.

10. Legea asteptarii - Ceea ce ne asteptam cu incredere sa se intample, chiar se va intampla. Asadar, atentie la felul in care ne construim asteptarile (pozitiv sau negativ).

11. Legea concentrarii - Indiferent asupra a ce ne concentram si ne gandim in mod repetat, devine din ce in ce mai mult o parte a vietii noastre interioare.

12. Legea obisnuintei - Aproape tot ce facem este automat, rodul unui obicei. Obisnuintele care ne indeparteaza de telurile noastre trebuie schimbate.

13. Legea atractiei - Suntem cu totii niste magneti vii. Atragem oameni, intamplari si imprejurari care se armonizeaza cu gandurile noastre dominante.

14. Legea alegerii - Suntem liberi sa alegem ceea ce gandim si in consecinta suntem liberi sa alegem toate celelelte parti ale vietii noastre.

15. Legea optimismului - O atitudine mentala pozitiva merge mana in mana cu succesul si fericirea. Optimismul ne face placuti si plini de energie, ne ofera mai multe sanse de a reusi.

16. Legea schimbarii - Totul se schimba, nimic nu este fix. Daca nu profitam de schimbare vom deveni victimele ei.

17. Legea controlului - Avem o parere cu atat mai buna despre noi insine cu cat simtim ca ne controlam propria viata.

18. Legea responsabilitatii - Suntem pe deplin responsabili de ceea ce suntem, ceea ce avem, ceea ce devenim, si tot ceea ce reusim.

19. Legea compensatiei - Cat dam, atata primim. Intotdeauna vom fi recompensati pe deplin pentru ceea ce facem.

20. Legea serviciilor - Recompensa noastra va fi direct proportionala cu valoarea serviciilor aduse celorlalti.

21. Legea efortului aplicat - Toate lucrurile sunt sensibile la efort. De fapt, cu cat muncim mai mult, cu atat devenim mai “norocosi”.

22. Legea supra-compensatiei - Trebuie ca mai intai sa oferim pentru a primi, si in cantitate mai mare decat ne asteptam sa primim.

23. Legea pregatirii - Performanta vine in urma unei pregatiri intense. Adevaratii profesionisti investesc mai mult timp decat altii in pregatire.

24. Legea eficientei fortate - Pe masura ce actionam devenim mai eficienti. Niciodata nu avem timp sa le facem pe toate, dar trebuie sa ne facem suficient timp pentru lucrurile cu adevarat importante.

25. Legea deciziei - Orice salt inainte isi are radacina intr-o decizie hotarata de a actiona. Si daca o facem cu indrazneala, vom avea de partea noastra un sprijin nebanuit, neasteptat.

26. Legea creativitatii - Orice progres incepe cu o idee in mintea cuiva. Tot ceea ce mintea noastra poate concepe si crede cu adevarat, poate sa si obtina.

27. Legea flexibilitatii - Ai sanse mai mari de reusita daca stii clar ce vrei sa obtii dar ramai flexibil in privinta felului in care vei actiona (este total gresita credinta ca un om inflexibil este un om puternic). Inflexibilitatea te poate face sa ratezi oportunitati.

28. Legea perseverentei - Abilitatea noastra de a persevera, in ciuda obstacolelor si a dezamagirilor, denota incredere in noi insine si va fi intotdeauna rasplatita. (Peter Arnold)

marți, 9 noiembrie 2010

COPIII NE TOT INVATA




"E bine ca atunci cand esti elev sa inveti poezii, pentru ca asa cum depun oamenii bani in banca, pentru mai tarziu, trebuie sa aduni poezii in scoala, ca sa ai poezie cand te faci mare." - Ana Matei, 12 ani

"Nu-si traiesc viata, spun unii despre calugari, deoarece li se
pare gresit cum calugarii prea si-au lipit viata de suflet si nu si-au lipit-o de trup, cum fac alti oameni" - Paul Paun, 12 ani

"Numai cel ce aude cu sufletul se poate incanta de concertul dat de greier si de izvor. " - Nicoleta Stefan, 14 ani

"Muzica te curata de urat, dar numai daca o folosesti ca sapunul, adica toata viata, nu asa, din cand in cand." - Irina Raducanu

"Diferenta dintre mama, tata si Dumnezeu e ca mama si tata pot crea oameni, dar nu plante si animale si e imposibil ca ei sa faca o mare." - Roxana Chis, 10 ani

"Sfintii invata la o scoala din cer, ca ei locuiesc pe pamant dar ingerii le aduc din cer lectii in fiecare zi, sa le faca acasa" - Leon Alexandru Gutu, 8 ani

"Dumnezeu ii iubeste pe cei necredinciosi, dar ii iubeste cu
suferinta" - Ion Martin, 10 ani

"Albinele de aia ne dau noua toata ceara lor, ca au vazut ce facem noi cu ea, ca facem lumanari pentru Dumnezeu, si atunci albinele nu o mai pastreaza pentru ele." - Pavel Martin, 8 ani

"Daca ar aparea aici, acum, Domnul nostru Iisus Hristos l-as
intreba daca ma poate duce la Mama Lui, ca eu vreau sa o intreb pe Maica Domnului cum este sa ai un copil-Dumnezeu. " - Alina Andreea Zane, 8 ani

"Icoanele sunt portretele de familie ale lui Dumnezeu" - Ana Maria Badea, 12 ani

luni, 8 noiembrie 2010

RUGACIUNE SI SEMIOTICA




Motto - "Simbolurile reglementează lumea, nu cuvintele sau legile" Confucius

Societatea contemporană este în criză. Omul contemporan este în criză şi peste tot auzim aceleaşi plângeri în legătură cu pierderea sacralităţii, pierderea simbolului. Întrebarea care se ridică – Există vreo legătură între sacralitate şi simbol?
Simultan cu pierderea sacralităţii şi a sistemului de valori tradiţionale, devine din ce în ce mai auzit cuvântul Apocalipsă şi uitându-ne în jur vedem că tot ceea ce a fost descris în Apocalipsa după Ioan, în limbaj simbolic, se manifestă în realitatea pe care o trăim. În vremurile moderne, cuvântul apocalipsă trezeşte, la nivelul psihicului colectiv, sentimente adânci de tristeţe, lipsă de speranţă şi judecată de apoi. Provenind din cuvântul grecesc apokalypsis, acest cuvânt are o definiţie scurtă şi aparent inocentă. Înseamnă, pur şi simplu, a dezvălui, sau a revela. Şi aceasta este exact ceea ce profeţii din vechime ne-au oferit prin incursiunile lor vizionare în viitorul nostru. Ei ne-au revelat alternative posibile ale viitorului, pe baza condiţiilor din vremea lor şi au dezvăluit descoperirile lor, generaţiilor viitoare.
Fizica cuantică sugerează existenţa mai multor variante posibile de viitor, pentru fiecare moment al vieţilor noastre. Fiecare situaţie din viitor se află într-o stare de repaus, până când este trezită de alegerile făcute de noi în prezent. Din seria Evangheliilor apocrife, Evanghelia după Isaia, oferă o perspectivă mai amplă asupra perioadei următoare, perspectivă care este sprijinită şi de tradiţia orientală care ne vorbeşte despre aşa numitele yuga. Manuscrisul, vechi de peste 2.000 de ani, scris de profetul Isaia, descrie cu precizie această eventualitate, într-un limbaj simbolic, pe care abia acum începem să-1 înţelegem. Adică, alături de varinta Apocalipsei, există şi varianta trecerii la o epocă plină de lumină şi graţie divină, epocă menţionată şi în tradiţia hindusă sub numele de Satya Yuga. Autorii Manuscriselor de la Marea Moartă au oferit o viziune asupra lumii, conform căreia legătura dintre pământ şi trupurile noastre este una holistică şi unitară.
Poate cele mai importante pasaje din textele noastre precreştine sunt cele pierdute, cele care se referă la o veche ştiinţă, cunoscută azi cu numele de rugăciune. Considerată de mulţi drept rădăcina oricărei tehnici, rugăciunea, care este uniunea dintre gând, sentiment şi emoţie, reprezintă şansa pe care o avem de a vorbi în limba schimbării - atât în lumea noastră, cât şi în corpurile noastre. Prin cuvintele unor alte vremuri, ni se reaminteşte de potenţialul pe care rugăciunea îl poate aduce în vieţile noastre. Acum, cercetarea modernă oferă aceeaşi perspectivă, în limbajul propriei noastre ştiinţe.
In Ioan 1:1-3,10 este scris: “ La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu.
Aici ne putem întorce la ceea ce tradiţia vedică spunea, ”BRAHMAN este fără început şi fără sfârşit, cel a cărui esenţă este CUVÂNTUL, cel care este cauza formelor manifestate, cel care apare ca obiecte şi de la care purcede creaţia lumii” (Bhatrihari, gramatician indian - sec. V e.n.). Iar concluzia simplă este că limbajul este o manifestare “informaţional-vibratorie” care stă la baza întregului cosmos.
Fizica cuantică sugerează că, prin re-direcţionarea concentrării noastre - locul spre care ni se îndreaptă atenţia - aducem în manifestare un nou curs al evenimentelor, în vreme ce, simultan, eliminăm un curs existent al evenimentelor, care nu ne mai este de folos.
În lumina ultimelor cercetări, ne putem întreba simpu: Care este capacitatea noastră de a aplica înţelepciunea unor texte vechi de două mii de ani la scară globală, pentru a obţine un răspuns care să aibă ca rezultat vindecarea, pacea şi o tranziţie armonioasă?
Ştiinţa contemporană descoperă, din ce în ce mai mult, ceea ce oamenii, păreau că ştiu din totdeauna, adică, pe măsură ce cunoaşterea se aprofundează, se revelează misterul şi tainele universale se descoperă a fi mai adânci, mai profunde.
Poate că laureatul Premiului Nobel, Richard Feynman, a descris cel mai bine potenţialul de a prezice viitorul, prin cuvintele devenite acum binecunoscute:
„Noi nu ştim cum să prezicem ceea ce se va întâmpla într-o anume situaţie. Singurul lucru care poate fi prezis este probabilitatea producerii diferitelor evenimente. Noi nu putem prezice decât probabilitatea”.
În lumina acestui mod de gândire, este clar că ştiinţa investighează cu seriozitate relaţia dintre forţele non-fizice ale cosmosului şi efectele lor asupra lumii noastre fizice.
Felul în care ne acordăm la posibilele rezultate este reprezentat de viziunea noastră asupra vieţii. Din această perspectivă, fiecare boală care ameninţă viaţa corpului nostru este deja vindecată, pacea este deja prezentă şi fiecare copil, femeie şi bărbat din lumea noastră, este deja hrănit.
Suntem acum invitaţi să alegem calitatea gândurilor, sentimentelor şi emoţiilor care ne permit să „curbăm” undele timpului si să aducem aceste condiţii în manifestare, chiar acum.
”Şi, într-o zi, ochii
Spiritului vostru se vor deschide
Şi veţi cunoaşte toate lucrurile.” Evanghelia eseniană a păcii
Privind dintr-o perspectivă integrală, lumea misticilor şi lumea savanţilor cuantici este aceeaşi, unică şi totuşi dinamică. Deşi nu au avut această intenţie, fizicienii cuantici au demonstrat Trinitatea creştină, existenţa în simultaneitate a lui Dumnezeu ca Întreită Fiinţă: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.
Poate că misterul profeţiilor lui Isaia a fost anticipat în momentul scrierii lor. Ca şi când ar invita oamenii din viitor să privească dincolo de ceea ce pare evident, el scrie: „Pentru voi, revelarea tuturor acestora a devenit precum cuvintele unui papirus sigilat. Atunci când i se oferă unuia care poate să citească cu rugămintea: „Citeşte acest manuscris”, el răspunde: „Nu pot, - este sigilat”.
În acest pasaj rar întâlnit - unul dintre puţinele de acest fel - Isaia face o observaţie subtilă cu privire la atitudinea generaţiilor următoare faţă de viziunile sale. El ştie că oamenii din viitorul său, cei care „pot să citească” profeţia sa, au capacitatea de a înţelege mesajul lui. Dar ei nu-l recunosc, totuşi, deoarece contextul nu le-a fost niciodată dezvăluit.
Se poate oare ca „sigiliul” lui Isaia să însemne descoperirea legilor fundamentale ale creaţiei, însăşi natura timpului în sine? Dacă el oferea, de fapt, asemenea percepţii unei generaţii din viitorul său îndepărtat, cum ar putea fi înţeleasă viziunea lui Isaia, fără elementele furnizate de fizica secolului al XX-lea?
În acelaşi timp, oare ce cuvinte ar fi putut folosi în zilele sale, pentru a transmite un mesaj atât de întăritor şi totodată atât de abstract, unor generaţii viitoare? Profetul ne oferă un indiciu pentru acest aparent mister, descriind cum locuitorii Pământului dintr-un viitor îndepărtat pot alege care din viziunile sale vor să le experimenteze. Făcând aceasta, Isaia deschide uşa către o cale ce poate schimba pentru totdeauna concepţiile omenirii care, la rândul lor, conduc la rescrierea cursului istoriei omeneşti.
Cu grijă, Isaia conturează o formă de comportament ce ne permite să scăpăm de întunericul văzut de el. El începe prin a se referi la o cheie mistică, cu ajutorul căreia orice generaţie de oameni poate redirecţiona evenimentele aflate în faţa ei, în viitorul lor probabil. Cheia este identificată în viziunea sa cu un „munte!' în acest munte, Isaia descrie un „refugiu pentru cei săraci, un refugiu pentru cei aflaţi în primejdie,- adăpost pentru ploaie, pavăză în faţa căldurii.”
Într-un pasaj deosebit de interesant, profetul ne spune despre un timp când, în prezenţa muntelui, „vălul care învăluie toate popoarele, pânza care este ţesută peste toate naţiunile? va fi distrusă. Aici găsim unul dintre primele indicii ale acestei profeţii cu totul speciale. În mod clar, el se referă la munte ca la cheia pentru a găsi refugiu şi putere.
Dar oare exact la ce munte se referă profeţia lui Isaia? Unii cercetători cred că este vorba despre un loc fizic, un loc al puterii şi un sanctuar pentru cei suficient de norocoşi pentru al descoperi. Alţii sugerează că muntele lui Isaia reprezintă un fel de cod, un cifru pentru a proteja acest mesaj şi pentru a face în aşa fel, încât el să nu fie revelat decât atunci când principiile utilizării unei asemenea înţelepciuni au fost înţelese.
Refugiu şi putere – simbolul este cheia puterii, poarta către putere, deoarece cel ce deţine cheia simbolului deţine şi puterea. Simbolul este poarta cea strâmtă prin care se poate ajunge din material în universal, cheia prin care universul poate fi făcut să vorbească, deoarece toate tradiţiile au ascuns înţelepciunea lor sub semnul simbolurilor, deoarece puterea şi sacrul se află în spatele descifrării sensului ocult, ascuns al simbolului (Fig. 10).
Folosirea metaforelor şi a simbolurilor, a limbajului simbolic a ocultat înţelesul de bază al profeţiei lui Isaia. Cărturarii spun că, în timpul scrierii lucrării, cuvântul munte era, de fapt, simbolic, fiind folosit pentru a desemna „Ierusalimul Ceresc.”
Când comparăm această frază cu echivalentul său din limba originară, ebraică, descoperim un înţeles neaşteptat, deşi poate nu întru totul surprinzător, în ebraică, cuvântul pentru Ierusalim este Yerushalayim. Aici, definiţia devine foarte clară: el înseamnă „viziunea păcii.”
În sfârşit, înţelesul misterios al mesajului lui Isaia devine clar. Muntele lui Isaia nu este un loc fizic, ci o referire la puterea păcii, dar şi a simbolului! Beneficiind de această clarificare, putem acum citi profeţia lui Isaia: „Viziunea păcii asigură un refugiu pentru cei săraci, un refugiu pentru cei aflaţi în primejdie,- adăpost pentru ploaie, pavăză în faţa căldurii. În prezenţa viziunii păcii, vălul care învăluie toate popoarele, pânza ţesută peste toate naţiunile, va fi distrusă.”
Această nouă înţelegere pe care o capătă profeţia lui Isaia oferă o perspectivă nouă asupra importanţei acestui mesaj străvechi.
Privind momente cheie din viitorul nostru, el a văzut două posibilităţi diferite şi distincte: una a vindecării şi una a distrugerii. La fel cum am face şi noi astăzi, marele profet şi-a descris viziunea în mod simbolic, avertizându-ne cu privire la o posibilitate din viitorul nostru, care s-ar putea materializa, dacă se urmează un anumit curs al evenimentelor. În acelaşi timp, el i-a sfătuit pe cei care eventual vor citi profeţia sa, să reconsidere alegerile pe care le fac în vieţile lor şi, acţionând înţelept, să evite suferinţa pe care el a văzut-o într-una din variantele de viitor.
Întrebarea care se pune acum este: Cum putem să implementăm acest principiu cuantic al opţiunii şi al înţelegerii limbajului simbolic în vieţile noastre zilnice, ca familie a planetei ?
”Când se va apela la rugăciune şi meditaţie în loc să se pună bază pe invenţii noi care să creeze şi mai mult dezechilibru, atunci şi ei [omenirea] vor afla calea cea adevărată” - Robert Boissiere, Meditaţii ale indienilor hopi
Prin „rugăciune”, textele pierdute ale esenienilor, ne reamintesc că, prin comuniunea cu elementele acestei lumi, nouă ni se oferă accesul la marile mistere ale vieţii.
„Numai prin comuniunea cu îngerii Tatălui Ceresc vom învăţa să vedem nevăzutul, să auzim ceea ce nu poate fi auzit şi să rostim cuvântul ce nu poate fi rostit!”
„Dacă ar fi să adreseze un singur mesaj locuitorilor Pământului” am început „ce ar dori abatele ca noi să transmitem omenirii, în numele său?”
„De fiecare dată când ne rugăm în mod individual” spuse abatele, „trebuie să simţim rugăciunea noastră. Când ne rugăm, simţim în numele tuturor fiinţelor, de peste tot.” „Suntem toţi interconectaţi”. „Suntem toţi expresiile aceleiaşi vieţi. Nu contează unde ne aflăm, rugăciunile noastre sunt auzite de toţi. Cu toţii Una suntem.”
„Pacea este lucrul cel mai important în lumea noastră de astăzi, în absenţa păcii, pierdem tot ce am mcâştigat, în prezenţa păcii, toate lucrurile sunt posibile: iubirea, compasiunea şi iertarea. Pacea este sursa tuturor lucrurilor. Aş vrea să le cer oamenilor lumii să găsească pacea în ei înşişi, astfel încât pacea dinăuntrul lor să se reflecte în lume.”
În Evangheliile Eseniene ale Păcii, de exemplu, esenienii încep un discurs foarte lung despre pace, fraza de deschidere fiind cât se poate de sugestivă. Învăţătura începe cu o simplă afirmaţie: „Pacea este cheia întregii cunoaşteri, a oricărui mister, a întregii vieţi.”
Tradiţiile străvechi sugerează că efectul rugăciunii provine din altceva decât din cuvintele rugăciunilor în sine. Poate că acest lucru ne oferă un indiciu în ceea ce priveşte motivul pentru care atât de mulţi oameni par să-şi fi pierdut încrederea în rugăciune. După edictele referitoare la Biblie, din secolul al patrulea, elementele fundamentale ale limbajului rugăciunii au început să dispară treptat din tradiţiile vestice, lăsând în urmă numai cuvinte.
În timpul acestei epoci, mulţi au început să creadă că puterea rugăciunii era conţinută în întregime de cuvântul spus. Dar, aşa cum ne dezvăluie unele texte anterioare
secolului al patrulea, nu există coduri magice create de vocale şi consoane, care să ne deschidă uşi spre tărâmuri uitate. Secretul rugăciunii se află dincolo de cuvintele de laudă, de incantaţiile şi de cântecele ritmice închinate „puterilor care sunt”. Texte precum cele ale Manuscriselor de la Marea Moartă ne invită să trăim intenţia din rugăciune în vieţile noastre, deoarece, dacă cuvintele sunt „rostite doar cu gura, ele sunt precum un roi de albine moarte ... care nu mai dau miere.”
Aflăm puterea rugăciunii într-o forţă care nu poate fi exprimată sau transmisă sub forma cuvântului scris – în sentimentele pe care cuvintele rugăciunii le evocă înăuntrul nostru. Sentimentul din rugăciunile noastre este cel ce ne deschide uşile şi ne luminează drumul către forţele văzute şi nevăzute. Deşi alte texte străvechi trec deseori cu vederea acest aspect al comuniunii noastre cu creaţia, în timpul audienţei noastre particulare, abatele din Tibet a confirmat, de fapt, importanţa elementului sentiment conţinut în rugăciune.
Cu privire la pacea din lumea noastră, înaintaşii noştri au întrebat: „Atunci, cum putem aduce pace fraţilor noştri ... ,pentru că am vrea ca toţi Fiii Omului să se împărtăşească din binecuvântările îngerului păcii!” Maeştrii esenieni au dat un răspuns care ilustra rolul gândului, al emoţiei şi al rugăciunii care aduce putere.
Sfidând logica de astăzi, cuvintele lor ne reamintesc că pacea înseamnă mai mult decât simpla absenţă a agresiunii şi a războiului. Pentru a schimba condiţiile din lumea noastră exterioară, suntem invitaţi să devenim noi înşine condiţiile dorinţei din interiorul nostru. Când facem aceasta, noile condiţii de sănătate şi pace sunt reflectate în lumea din jurul nostru. Această idee este esenţială în pasajul din textele eseniene, prezentat anterior.
Pentru a aduce pace celor pe care îi iubim în lumea aceasta, trebuie mai întâi ca noi înşine să devenim această pace.
Secretul pierdut al tehnicii rugăciunii constă în a schimba perspectiva asupra vieţii, simţind că „miracolul” s-a petrecut deja şi că rugăciunile noastre au fost împlinite. Popoarele indigene ale lumii împărtăşesc această amintire legată de rugăciune, în cele mai sacre texte şi în cele mai vechi tradiţii ale lor. Acum avem ocazia de a aduce această înţelepciune în vieţile noastre, sub forma unor rugăciuni de mulţumire pentru ceea ce există deja, în loc să cerem ca rugăciunile noastre să fie ascultate.
Acest cuvânt este credinţă. Deşi el este definit în The American Heritage College Dictionary drept „părere care nu se bazează pe nici o dovadă logică sau probă materială” vechile populaţii indigene ale lumii noastre acceptă o definiţie mult mai largă a credinţei. Cunoştinţele lor rămân la fel de valabile astăzi, ca şi în trecut, când credinţa era cheia de comunicare cu forţele nevăzute ale lumii noastre. Prin viziunea lor, minunat integrată, a rolului jucat de noi în creaţie, credinţa devine recunoaşterea faptului că puterea noastră este o forţă directoare în creaţie.
Această perspectivă unificată ne permite să mergem mai departe în viaţă, cu încrederea că, prin rugăciunile noastre, am sădit seminţele unor noi posibilităţi. Credinţa noastră ne permite să fim siguri că rugăciunile ne sunt îndeplinite. În baza acestei cunoaşteri, rugăciunile pe care le înălţăm devin expresii de mulţumire, care dau viaţă alegerilor noastre, pe măsură ce ele înfloresc în lume.
„Rugăciunea este pentru noi ca apa pentru sămânţa unei plante”. Suntem toţi ca nişte seminţe. Venim în această lume întregi şi compleţi prin noi înşine, purtând însă în noi, sămânţa unei posibilităţi şi mai mari. Timpul petrecut unul cu celălalt, în prezenţa provocărilor vieţii, trezeşte în noi cele mai mari posibilităţi de iubire şi de compasiune. Numai în prezenţa rugăciunii înflorim, spre a ne împlini potenţialul. Noi ne determinăm calitatea vieţii, prin puterea corpului nostru fizic, prin înţelepciunea experienţei inimii şi prin puritatea intenţiilor noastre.
Rugăciunea colectivă reprezintă şansa noastră de a crea, împreună, viitorul acestei lumi. Tradiţii străvechi şi oameni de ştiinţă moderni sugerează că rugăciunea este acea tehnică sofisticată care ne permite să recunoaştem posibilităţile rezultatelor viitoare şi să alegem care rezultat dorim să-l trăim. Devenind chiar situaţia pe care alegem s-o experimentăm în lume, atragem rezultatul care reflectă alegerea noastră. Procedând astfel, războaiele, bolile şi suferinţele nu se mai „întâmplă” pur şi simplu,- mai degrabă, ni se arată mecanismul prin care se produc. În acelaşi timp, ni se oferă puterea de a alege din nou.
Studii recente asupra efectului rugăciunii colective - sentimentele multor oameni concentrate asupra unei teme comune - arată existenţa unei relaţii similare în ceea ce priveşte conştiinţa umană. S-a demonstrat că rugăciunea concentrată a doar câţiva oameni, poate afecta calitatea vieţii unei întregi regiuni.
În mod aproape universal, vechile tradiţii consideră că relaţia dintre lumea de fiecare zi şi lumea interioară a conştiinţei noastre se manifestă chiar la un nivel mai profund. Dacă privim corpul nostru şi Pământul ca pe nişte oglinzi în care se reflectă unul pe celălalt, putem constata că stările extreme observate la unul, pot fi considerate ca nişte metafore ale schimbărilor din celălalt.
Dincolo de străvechile profeţii care anunţă un al treilea război mondial, de previziunile care descriu haosul şi sfârşitul lumii care ar urma să se petreacă la sfârşit de secol, secretul rugăciunii vechi de 2500 ani poate reprezenta pentru noi şansa rară de a ne modela viitorul, într-un mod pe care l-am văzut doar în vise. În loc să ne protejăm de evenimente ce par să aibă putere asupra noastră, am putea efectiv să alegem acele circumstanţe şi situaţii care afirmă viaţa şi care transcend boala, suferinţa şi războiul, în viitorul nostru.
Fenomenele mistice” cum erau denumite pana de curand, au suport stiintific dat de ultimele cercetari in domeniu. Tot mai multi cercetatori din intreaga lume, s-au axat in ultimul timp pe experiente si cercetari specifice.
Oamenii pot să se vindece într-adevăr în biserici atunci când ating sfintele moaşte sau sanctuarele.
Oamenii de ştiinţă din Petersburg au dovedit-o şi au descoperit şi mecanismul "material" al acestui fenomen divin.
"O rugăciune este un remediu puternic. Rugăciunea nu numai că reglează toate procesele din organismul uman, dar ea repară şi structura grav afectată a conştiinţei", spune Valeri Slezin, şeful Laboratorului de Neuropsihofiziologi e al Institutului de Cercetare şi Dezvoltare Psihoneurologică Bekhterev din Petersburg.
Profesorul Slezin a făcut ceva de necrezut - a masurat puterea rugăciunii. El a înregistrat electroencefalogramele unor călugări în timp ce se rugau şi a captat un fenomen neobişnuit - "stingerea" completă a cortexului cerebral.
Această stare poate fi observată numai la bebeluşii de trei luni, atunci când se află lângă mamele lor, în siguranţă absolută. Pe masură ce persoana creşte, această senzaţie de siguranţă dispare, activitatea creierului creşte şi acest ritm al biocurenţilor cerebrali devine rar, numai în timpul somnului profund sau al rugăciunii, aşa după cum a dovedit omul de ştiinţă. Valeri Slezin a numit aceasta stare necunoscută "trezie uşoară, în rugăciune" şi a dovedit ca are o importanţă vitală pentru orice persoană.
Este un fapt cunoscut că bolile sunt cauzate mai ales de situaţii negative şi afronturi care ne rămân înfipte în minte. În timpul rugăciunii, însă, grijile se mută pe un plan secundar sau chiar dispar cu totul. Astfel, devine posibilă atât vindecarea psihică şi morală cât şi cea fizică.
Depăşind frontierele culturale, religioase şi geografice, limbajul tăcut al rugăciunii este, poate, cel mai comun obicei pe care-l împărtăşim, la nivel de specie. Este ca şi cum, undeva în negura memoriei noastre colective, am avea o amintire a acestui limbaj sacru, care se adresează forţelor nevăzute din lumea noastră şi creează o comunicare între noi.
Inginera şi electrofiziciana Angelina Malakovskaia, de la Laboratorul de Tehnologie Medicală şi Biologică a condus peste o mie de studii pentru a afla caracteristicile sănătăţii unor enoriaşi înainte şi după slujbă. A rezultat că slujba în biserică normalizeaza tensiunea şi valorile analizei sângelui.
Se pare că rugăciunile pot să neutralizeze chiar şi radiaţiile. Se ştie că după explozia de la Cernobîl, instrumentele de masură pentru radiaţii au arătat valori care depăşeau capacxitatea de măsurare a instrumentului. În apropierea Bisericii Arhanghelului Mihail, însă, aflată la patru km de reactoare, valoarea radiaţiilor era normală.
Oamenii de ştiinţă din Petersburg au confirmat, cu ajutorul experimentelor efectuate, că apa sfinţită, semnul Crucii şi bătutul clopotelor pot să aibă, de asemenea, proprietăţi vindecătoare. De aceea, în Rusia, clopotele bat întotdeauna în cursul epidemiilor.

Ultrasunetele emise de clopotele care bat omoară viruşii de gripă, hepatită şi tifos.
Proteinele viruşilor se încovoaie şi nu mai poartă infecţia, a spus A. Malakovskaia. Semnul crucii are un efect şi mai semnificativ, iată forţa unui simbol: omoară microbii patogeni (bacilul de colon şi stafilococi) nu numai în apa de la robinet, ci şi în râuri şi lacuri. Este chiar mai eficient decât aparatele moderne de dezinfecţie cu radiaţie magnetică.
Laboratorul ştiinţific al Institutului de Medicină Industrială şi Navală a analizat apa înainte şi după sfinţire. A rezultat că dacă se citeşte rugăciunea Tatăl Nostru şi se face semnul Crucii asupra apei, atunci concentraţia bacteriilor dăunătoare va fi de o sută de ori mai mică. Radiaţia electromagnetică dă rezultate mult inferioare.
Astfel, recomandările Ortodoxe de a binecuvânta orice mâncare sau băutură nu au numai o valoare spirituală, ci şi una preventivă. Apa sfinţită nu este numai purificată, ci ea îşi schimbă şi structura, devine inofensivă şi poate să vindece. Aceasta se poate dovedi cu aparate speciale. Spectrograful indică o densitate optică mai mare a apei sfinţite, ca şi cum aceasta ar fi înţeles sensul rugăciunilor şi l-ar fi păstrat. Aceasta este cauza acestei puteri unice de a vindeca. Singura limită este că vindecă numai pe cei credincioşi.
"Apa distinge nivelul de credinţă al oamenilor", spune A. Malenkovskaia. Atunci când un preot sfinţeşte apa, densitatea optică este de 2,5 ori mai mare, atunci când sfinţirea este efectuată de o persoană credincioasă laică, numai de 1,5 ori mai mare, dar cu un om botezat şi necredincios, fără cruce la gât, schimbările au fost nesemnificative.
Cei care se roagă au văzut rezultatele rugăciunilor lor vreme de generaţii, fără să fi avut vreo confirmare, fără ca cineva să fi făcut măsurători şi fără să le fi fost furnizate ceea ce astăzi numim dovezi ştiinţifice. Pentru oamenii credincioşi, miracolele din vieţile lor sunt singurele dovezi de care au nevoie.
Trebuie să ne întrebăm dacă situaţiile existente în lumea noastră astăzi corespund viziunilor văzute într-o altă vreme. Dacă da, poate că timpul nostru actual reprezintă zilele în care „toate secretele vor fi dezvăluite13 şi când, în sfârşit, vom folosi tehnica noastră uitată de rugăciune, pentru a face ca viitorul să nu se conformeze vechilor viziuni ce prevesteau tragedia şi suferinţa. Studii recente asupra efectelor rugăciunii oferă o nouă
Oamenii de ştiinţă presupun că relaţia dintre rugăciunea colectivă şi activitatea indivizilor din comunităţile respective se datorează unui fenomen cunoscut sub numele de efect de camp al conştiinţei. Frumuseţea efectului de camp este că, atunci când stresul este eliminat dintr-un grup, efectele sunt înregistrate şi în afara respectivului grup” - poate chiar la o scară mai mare. Aceasta este ideea care a dus la studierea efectelor meditaţiilor şi rugăciunilor în masă, în timpul războiului israeliano-libanez de la începutul anilor ’80.
Vreme de secole, profeţii şi înţelepţii au sugerat că doar o zecime din procentul de unu la sută din populaţia globului, care ar lucra împreună într-un efort unificat, poate modifica conştiinţa întregii lumi. Dacă aceste cifre sunt corecte, atunci iată că este nevoie de surprinzător de puţini oameni pentru a fi sădite seminţele unor mari posibilităţi.
Regăsirea simbolurilor şi a limbajului simbolic, a ştiinţei rugăciunii şi profeţiei înseamnă că acea cunoaştere era înainte secretă, destinată doar celor puţini şi aleşi poate deveni accesibilă pentru marile mase, iar întrega planetă se poate transforma astfel într-un mare templu iniţiatic închinat lui Dumnezeu.
Reprezentând doar o fracţiune din estimările făcute de antici, rugăciunea a mai puţin de opt mii de oamenii poate transforma soarta planetei Pământ. Cu ajutorul Internet-ului şi a mijloacelor informatizate de comunicaţie, se poate organiza în mod cert o rugăciune/meditaţie colectivă, la care să participle minimum opt mii de persoane.
Evident, acest număr de oameni reprezintă doar cifra minimă necesara pentru a declanşa efectul - pragul de început. Cu cât este mai mare numărul celor care participă, cu atât va fi mai accelerat efectul. Aceste cifre ne reamintesc de vechi îndemnuri, care sugerau că un număr foarte mic de oameni poate influenţa o lume întreagă.
Pentru aceasta va fi necesară mobilizarea unor mii de oameni la unison, apoi restructurarea întregului sistem de învăţământ, introducere şi studiul simbolului, simbolurile, limbajul simbolic, tehnica rugăciunii şi apoi acele ştiinţe sacre care au la baza lor tocmai această cheie foarte simplă care este simbolul.
În acest mod se poate ajunge la acea Epocă de Aur planetară, care este menţionată de majoritatea profeţiilor. Simbolul şi limbajul simbolic sunt acele chei foarte simple care vor deschide porţile misterelor, acea modalitate de a accede la cunoaşterea mistică care a fost închisă celor mulţi, până acum. Simbolul a fost, până acum arma secretă a celor puţini şi iniţiaţi, care deţineau şi deţin puterea, dar iată că a venit momentul unei transformări spirituale planetare.
Simbolul şi rugăciunea ne vor ajuta să descifrăm puternicile instrumente ale anticilor, ale alchimiştilor şi să dobândim o înţelegere adevărată asupra însemnătăţii lor în viaţa cotidiană.