Iată ce spuneau vechii egipteni :
„Căutaţi iubirea şi fericirea, aşa cum alţii caută puterea, şi amintiţi-vă că dragostea este şi sămânţa, şi floarea, şi bucuria. Faptele voastre să fie de aşa natură încât dacă vi s-ar face vouă aceleaşi lucruri, fericirea voastră ar creşte. Iubiţi pe alţii astfel încât şi ei să vă iubească pe voi şi iubiţi-vă pe voi înşivă în aşa fel încât să puteţi iubi şi pe alţii. Aceasta să fie Legea Primordială, piatra nepieritoare pe care trebuie să fie ridicată noua lume.
Dacă veţi păzi această Lege, nici o alta nu va mai fi necesară. Totuşi, ca să ştiţi ce vă poate aduce Legea Primordială, vreau să vă spun ce recoltă veţi recolta după o singură brazdă, dacă vă veţi arăta lucrători înţelepţi. Vă veţi naşte fără frică, pentru că tatăl şi mama voastră se vor bucura de rodnicia lor: astfel, strigătele de mânie ascuţite ca oasele sparte, vacarmul certurilor, vor fi pentru voi o limbă necunoscută, care nu va avea sens în urechile voastre.
Munca voastră va corespunde necesităţilor sufletului vostru: chiar dacă sunteţi născuţi în casa unui pescar, veţi putea ajunge scribi; născuţi în casa unui olar, puteţi deveni luptători, şi chiar fiind fecior de ţăran puteţi deveni nobil. Veţi fi măsuraţi după greutatea inimii voastre; nu vă va fi greu deloc să cultivaţi câmpul, care nu vi se va da nici prea întins, nici prea mic. Nu sunteţi legaţi de nimeni, doar de legătura de aur a afecţiunii.
Dacă doi fraţi nu sunt rude decât prin sânge, dacă nu se înţeleg bine, atunci mai bine să-şi ia rămas bun unul de la celălalt, şi fiecare să plece în altă direcţie decât să convieţuiască în duşmănie.
Să nu uitaţi că Seth (invidia, gelozia, răul) ştie să se deghizeze ca să bată la porţile voastre. El poate să vă ofere aur, care nu vă aparţine de drept. Poate să vă ofere bastonul autorităţii, când voi ştiţi că-i prea greu pentru mâinile voastre. Poate să vă ofere vinul îmbătător al flatării, despre care voi ştiţi că nu sunteţi destul de maturi ca să-l puteţi suporta. Trebuie să-l recunoaşteţi ca pe duşmanul vostru şi dacă el nu renunţă când îi cereţi să vă lase în pace, chemaţi pe prietenii voştri ca să vă ajute să-l alungaţi cât mai departe.
Ascultând şi supunându-vă Legii Primordiale (a Iubirii), voi aţi rupt deja multe săgeţi din tolba lui Set.
Să nu vă temeţi de singurătate, căci nu veţi fi niciodată fără prieteni!
Să nu vă temeţi nici de bărbat, nici de femeie, pentru că voi vă veţi alege şi vă veţi căsători din dragoste, nu din convenienţă.
Să nu vă fie teamă de copilul vostru, căci nici un duşman nu se naşte din dragoste.
Să nu vă temeţi de muncă pentru că ea va fi plăcută. Să n-aveţi teamă de foamete, căci grânarele vor fi pline şi pregătite pentru anii de secetă.
Să nu vă îngrijoraţi de inundaţii, pentru că apeductele şi canalele vor fi întreţinute în stare bună.
Să nu vă temeţi să creşteţi, căci anii vă vor deschide orizonturi noi.
Să nu vă temeţi de bătrâneţe, căci fiecare orizont vă va revela tot mai multă înţelepciune.
Să nu vă temeţi de Set, căci voi îl veţi învinge, prin propria voastră inimă, prin dragoste.”
miercuri, 31 martie 2010
luni, 8 martie 2010
Femeia
http://www.youtube.com/watch?v=SzNUpTtWvbc&feature=player_embedded
Dupa randurile de inceput din cartea Arta de a fi femeie....
Femeia: frumusete, fascinatie, mister si putere.
Femeia: cantec, poezie, imn.
Femeia: iubita, mama, muza, sfanta.
Dar mai presus de toate si inainte de orice... FEMEIE.
Fiecare femeie incarneaza principiul feminin ultim si erosul.
Femeia este cea care ingenuncheaza marile personalitati masculine. Ea rastoarna tronurile. Ea opreste anii. Pielea ei este de marmura, iar cand apare Una, Ea pune in impas intreaga lume.
Femeia este preoteasa iubirii. Ea este magiciana alba, cea cu aripile mari si umede, cu ochii transparenti, cea care asteapta barbatul pentru a incepe Paradisul terestru. Cand ea se daruieste Lui, intr-un moment sacru, ii deschide prin calda obscuritate a pantecelui ei, poarta catre o alta lume. Ea este izvorul virtutilor. Femeia adevarata este cea care face din barbat mai mult decat este. Ea ii este suficienta pentru ca el sa existe in plenitudine.
Maretia Femeii este maretia spiritualitatii si a sublimului. Daruirea de sine a Femeii este o daruire catre Dumnezeu.
Femeia este cea care face posibila legatura dintre om si Dumnezeu, ea este cea care face accesul mai usor la transcendenta divina, la tot ceea ce este pur si spiritual.
Femeia a creat Universul.
Ea este insasi corpul Universului.
Femeia este suportul celor trei lumi,
Ea este esenta corpului nostru.
Nu exista alta fericire
Decat cea produsa de Femeie.
Nu exista alta Cale decat cea
pe care Femeia ne-o poate deschide.
Nu a fost, nu va fi niciodata,
nici ieri, nici acum, nici maine,
o alta avere decat Femeia, nici regat,
nici loc de pelerinaj, nici yoga, nici rugaciune,
nici formula magica, nici asceza,
nici plenitudine mai mare
decat cea oferita de FEMEIE.
Descoperirea Femeii Adevarate este o Gratie. Unirea cu ea cere bunavointa lui Dumnezeu.
Dupa randurile de inceput din cartea Arta de a fi femeie....
Femeia: frumusete, fascinatie, mister si putere.
Femeia: cantec, poezie, imn.
Femeia: iubita, mama, muza, sfanta.
Dar mai presus de toate si inainte de orice... FEMEIE.
Fiecare femeie incarneaza principiul feminin ultim si erosul.
Femeia este cea care ingenuncheaza marile personalitati masculine. Ea rastoarna tronurile. Ea opreste anii. Pielea ei este de marmura, iar cand apare Una, Ea pune in impas intreaga lume.
Femeia este preoteasa iubirii. Ea este magiciana alba, cea cu aripile mari si umede, cu ochii transparenti, cea care asteapta barbatul pentru a incepe Paradisul terestru. Cand ea se daruieste Lui, intr-un moment sacru, ii deschide prin calda obscuritate a pantecelui ei, poarta catre o alta lume. Ea este izvorul virtutilor. Femeia adevarata este cea care face din barbat mai mult decat este. Ea ii este suficienta pentru ca el sa existe in plenitudine.
Maretia Femeii este maretia spiritualitatii si a sublimului. Daruirea de sine a Femeii este o daruire catre Dumnezeu.
Femeia este cea care face posibila legatura dintre om si Dumnezeu, ea este cea care face accesul mai usor la transcendenta divina, la tot ceea ce este pur si spiritual.
Femeia a creat Universul.
Ea este insasi corpul Universului.
Femeia este suportul celor trei lumi,
Ea este esenta corpului nostru.
Nu exista alta fericire
Decat cea produsa de Femeie.
Nu exista alta Cale decat cea
pe care Femeia ne-o poate deschide.
Nu a fost, nu va fi niciodata,
nici ieri, nici acum, nici maine,
o alta avere decat Femeia, nici regat,
nici loc de pelerinaj, nici yoga, nici rugaciune,
nici formula magica, nici asceza,
nici plenitudine mai mare
decat cea oferita de FEMEIE.
Descoperirea Femeii Adevarate este o Gratie. Unirea cu ea cere bunavointa lui Dumnezeu.
duminică, 7 martie 2010
Barbati maturi versus barbati imaturi
Un barbat imatur crede cu disperare ca fericirea unei femei depinde exclusiv de el. Un barbat matur intelege ca va gasi fericirea pe care o cauta cu disperare numai dupa va reusi mai intai sa o faca pe ea fericita.
Un barbat imatur ofteaza si suspina pentru toate femeile pe care le-a iubit pana acum. Merge mai departe si… ofteaza si suspina si pentru cele pe care le va iubi de acum incolo. Un barbat matur plange si suspina doar pentru cea pe care a iubit-o cu adevarat. Merge mai departe si… nu va mai plange cu adevarat decat daca va iubi de acum incolo.
Un barbat imatur nu intelege mai nimic din insiruirile de cuvinte pe care le rosteste femeia care il iubeste. Un barbat matur totul din tacerile prelungite ale femeii care il iubeste. Un barbat imatur viseaza la o femeie matura insa nu o apreciaza ca atare atunci cand o intalneste. Un barbat matur viseaza la o femeie imatura, insa se considera cel mai norocos dintre pamanteni cand viata ii scoate in cale o femeie matura.
Un barbat imatur nu stie cum deschida bine ochii si sa faca distinctie intre femeile din jurul sau. Pentru un barbat imatur, toate femeile sunt o apa si-un pamant. Un barbat matur vede femeia din jurul sau fara sa o analizeze, o cunoaste fara sa o descopere, o intelege fara sa se straduiasca. Pentru un barbat matur, femeia poate fi si apa si pamant.
Un barbat imatur crede ca mai mult de atat nu mai poate oferi in iubire. Un barbat matur stie ca daca va iubi cu adevarat va oferi mai mult decat credea ca o va face vreodata.Un barbat imatur isi doreste sa fie liber doar pe cont propriu. Un barbat matur este liber pe cont propriu, insa isi doreste si libertatea in doi, deoarece iubirea este singura care ofera adevarata libertate. Un barbat matur stie ca Iubirea este un joc pentru cei puternici! si ca Iubirea este un dar, un barbat imatur fuge cand iubirea devine un joc prea greu si-si spune ca Iubirea este o poveste, dar viata inseamna respectarea conventiilor sociale.
Un barbat imatur cauta motive ca sa iubeasca profund si le gaseste in lucrurile cele mai superficiale. Un barbat matur este in stare sa vada ca dincolo de lucrurile profunde se poate ascunde o iubire superficiala. Un barbat imatur isi imagineaza implinirea a fi lipsita de eforturi, usor de obtinut si o cauta in lucrurile cele mai scumpe. Un barbat matur stie ca implinirea provenita din lucruri costisitoare este plina de eforturi si de satisfactii, insa mai stie cat poate fi de goala fara cineva pe care sa-l iubeasca si de care sa fie iubit, alaturi.
Barbatul imatur va incerca sa faca din iubita sa egala mamei. Barbatul matur stie ca mama este mama si iubita este iubita. Mama era cea care stia totul inainte ca el sa nu stie nimic, iar iubita este cea care stie totul cand el nu mai stie nimic.
Un barbat imatur ofteaza si suspina pentru toate femeile pe care le-a iubit pana acum. Merge mai departe si… ofteaza si suspina si pentru cele pe care le va iubi de acum incolo. Un barbat matur plange si suspina doar pentru cea pe care a iubit-o cu adevarat. Merge mai departe si… nu va mai plange cu adevarat decat daca va iubi de acum incolo.
Un barbat imatur nu intelege mai nimic din insiruirile de cuvinte pe care le rosteste femeia care il iubeste. Un barbat matur totul din tacerile prelungite ale femeii care il iubeste. Un barbat imatur viseaza la o femeie matura insa nu o apreciaza ca atare atunci cand o intalneste. Un barbat matur viseaza la o femeie imatura, insa se considera cel mai norocos dintre pamanteni cand viata ii scoate in cale o femeie matura.
Un barbat imatur nu stie cum deschida bine ochii si sa faca distinctie intre femeile din jurul sau. Pentru un barbat imatur, toate femeile sunt o apa si-un pamant. Un barbat matur vede femeia din jurul sau fara sa o analizeze, o cunoaste fara sa o descopere, o intelege fara sa se straduiasca. Pentru un barbat matur, femeia poate fi si apa si pamant.
Un barbat imatur crede ca mai mult de atat nu mai poate oferi in iubire. Un barbat matur stie ca daca va iubi cu adevarat va oferi mai mult decat credea ca o va face vreodata.Un barbat imatur isi doreste sa fie liber doar pe cont propriu. Un barbat matur este liber pe cont propriu, insa isi doreste si libertatea in doi, deoarece iubirea este singura care ofera adevarata libertate. Un barbat matur stie ca Iubirea este un joc pentru cei puternici! si ca Iubirea este un dar, un barbat imatur fuge cand iubirea devine un joc prea greu si-si spune ca Iubirea este o poveste, dar viata inseamna respectarea conventiilor sociale.
Un barbat imatur cauta motive ca sa iubeasca profund si le gaseste in lucrurile cele mai superficiale. Un barbat matur este in stare sa vada ca dincolo de lucrurile profunde se poate ascunde o iubire superficiala. Un barbat imatur isi imagineaza implinirea a fi lipsita de eforturi, usor de obtinut si o cauta in lucrurile cele mai scumpe. Un barbat matur stie ca implinirea provenita din lucruri costisitoare este plina de eforturi si de satisfactii, insa mai stie cat poate fi de goala fara cineva pe care sa-l iubeasca si de care sa fie iubit, alaturi.
Barbatul imatur va incerca sa faca din iubita sa egala mamei. Barbatul matur stie ca mama este mama si iubita este iubita. Mama era cea care stia totul inainte ca el sa nu stie nimic, iar iubita este cea care stie totul cand el nu mai stie nimic.
Libertate
Libertatea este ca sufletul. Fără ea, nu suntem nimic. Trăită în prezenţa ei, viaţa noastră se transformă…. Prima noastră obligaţie în această lume este să descoperim împrejurările în care sufletul nostru ănfloreşte. Acesta este cel mai adevărat şi mai profund înţeles al libertăţii – să trăieşti în condiţiile care te fac să rămâi cât mai fidel adevăratei tale naturi.
De la orice nivel ai începe să lucrezi cu ideea de libertate, spiritul îţi arată clar că nu o vei găsi doar prin ACŢIUNE. Alege să fii liber interior, să nu faci compromisuri cu tine, acum şi remarcă pur şi simplu abundenţa care va începe să-ţi apară în viaţă, din punct de vedere financiar, dar nu numai.. Alege să fii liber pe dinăuntru acum şi priveşte acum relaţia cu persoana iubită îşi recapătă rolul pe care-l merită în viaţa ta. Abia atunci vei şti dacă e nevoie de o schimbare de atitudine sau dacă relaţia respectivă trebuie să ia o altă formă.
Când simţim că e ceva în neregulă în viaţa noastră, puţini dintre noi ne facem o analiză interioară sau privim viaţa exterioară ca pe o reflexie a fiinţei lăuntrice. Datorită obişnuinţei am fost învăţaţi ca, atunci când avem o problemă, să ne uităm în exteriorul nostru şi să vedem ce piese pot fi rearanjate, ce element ar putea fi înlocuit sau cui am putea să-I pasăm problema, doar ca să o reparăm. Acest tip de schimbare este doar unul superficial, pentru ca o acţiune să ducă la o transformare de durată, trebuie să fie precedată de o alegere conştientă.
De ce e atât de importantă alegerea libertăţii? Pentru că este o declaraţie de intenţie. Afirmarea intenţiei de a fi liber începe sş-ţi deschidă perspectiva şi să-ţi activeze vibraţiile pentru ca să-ţi cunoşti potenţialul nelimitat. Când ştii clar ce scopuri şi ce intenţii ai, universul pare să te sprijine în călătoria de descoperire a misiunii tale spirituale. Coincidenţe fericite apar peste tot în jurul tău. Energiile tale creatoare se iau la întrecere şi apar idei şi gânduri noi. Totul pare să se petreacă foarte repede şi totuşi să te descurci uşor. Fiinţa ta începe să fie activă la un nivel fără precedent. Când începi să accepţi puterea, puterea care este iubire ce curge liber printr-un suflet liber. Pe măsura trecerii timpului, lumea ta exterioarăse poate schimba în totalitate, dar asta oar pentru a ajunge să reflecte lumea ta interioară.
Dar dacă tu crezi că aceasta înseamnă că totul va fi mai uşor şi nu vei mai avea parte de dificultăţi sau conflicte, dimpotrivă viaţa te va pune în situaţii dificile, în mijlocul unor conflicte tocmai pentru că eşti cu mult mai conştient de numeroasele sale faţete. Ceea ce va fi diferit va fi modul în care vei reacţiona în faţa situaţiilor dificile în faţa cărora te pune viaţa, deoarece fiecare obstacol poate fi un dar, o modalitate de creştere şi transformare rapidă.
Henry David Thoreau a spus- Dacă un om nu merge în pas cu tovarăşii lui de drum, e poate că nu aude acelaşi toboşar. Lăsaţi-l să păşească după muzica pe care o aude, indiferent de ritmul acesteia şi oricât de îndepărtată ar părea. Ascultarea toboşarului lăuntric este o parte esenţială a procesului de revendicare a vieţii, de recunoaştere a propriei puteri interioare. Pe măsură ce conştientizăm prezenţa lui, începem să ne recunoaştem adevărul personal şi să ne rupem de conştiinţa colectivă, de mase. Această separare cere mult curaj. E mult mai simplu să ne conformăm modului de a gândi al maselor, decât să evadăm şi să creem ceea ce doreşte sufletul noetru cu adevărat. Pentru a realiza ceea ce ne-am propus vom avea nevoie de multă disciplină interioară, de asumare responsabilă şi de curaj.
A trăi plenar viaţa înseamnă un proces constant de naştere, dezvoltare, integrare şi trăire. Asumarea propriei vieţi este un proces continuu şi progresiv, la fel ca şi asumarea libertăţii, dar întotdeauna vor exista obstacole şi dificultăţi care vor ameninţa să preia controlulasupra vieţii noastre. Când înfruntăm dificultăţile fiind concentraţi pe propriul adevăr interior vom găsi curajul, forţa, disciplina şi devotamentul pentru a ne continua drumul, deoarece este necesar ca adevărul personal să-l trăim oricare ar fi preţul dificultăţilor exterioare.
Uneori alegerea libertăţii şi asumarea propriei vieţi ne pot antrena într-o călătorie singuratică, dacă în jurul tău se află o mulţime de oameni care par că dorm, înţepeniţi într-un anumit mod de viaţă şi care nu acceptă să vadă alte posibilităţi. Cei apropiaţi vor încerca să ne oprească sau să ne tragă înapoi din diferite motive- faptul că, ăn felul lor, consideră că ne iubesc foarte mult şi vor ceea ce este mai bine pentru noi, conform normelor sociale, sau le este teamă că dacă te vei transforma ei nu te vor mai recunoaşte sau nu-I vei mai iubi. Faptul că vei înţelege mai bine cine eşti nu va schimba nimic din dragostea fundamentală pe care le-o porţi.Unele persoane vor dori să te oprească şi să te facă să te conformezi unor reguli rigide deoarece se simt ameninţaţi de încăpăţânarea şi dăruirea cu care urmăreşti să-ţi valorifici potenţialul la maxim. Din unghiul lor observă că s-au blocat, dar nu vor să fie provocaţi pentru a mai face ceva, ei simt că e mai uşor să lase lucrurile aşa cum sunt, deoarece viaţa lor rămâne previzibilă, iar ei au iluzia că deţin controlul.
Însă acela care caută libertatea este necesar să fie înconjurat de oameni îndrăzneţi care să aibă aceleaşi idealuri ca şi el, deoarece recăderea în vechile tipare comportamentale şi de gândire e relativ facilă.
Să fii aşa cum eşti de la natură, înseamnă să fii Dumnezeul care sea flă ascuns în tine. Când trăieşti conform naturii tale, adică aşa cum eşti de la natură, înseamnă să-ţi foloseşti potenţialul la maxim, astfel încât ceilalţi, întregul univers dealtfel, pot beneficia de tine la adevărata ta valoare, la potenţialul tău maxim. Când nu eşti fidel naturii tale, naturii interioare îţi refuzi ţie, dar şi celorlalţi, adevărata ta valoare. Aşa că a rămâne fifel naturii interioare este cea mai mare realizare din această viaţă, pentru că te ajută să revelezi în exterior pe Dumnezeul ocultat în tine, ca în fiecare fiinţă umană dealfel.
De la orice nivel ai începe să lucrezi cu ideea de libertate, spiritul îţi arată clar că nu o vei găsi doar prin ACŢIUNE. Alege să fii liber interior, să nu faci compromisuri cu tine, acum şi remarcă pur şi simplu abundenţa care va începe să-ţi apară în viaţă, din punct de vedere financiar, dar nu numai.. Alege să fii liber pe dinăuntru acum şi priveşte acum relaţia cu persoana iubită îşi recapătă rolul pe care-l merită în viaţa ta. Abia atunci vei şti dacă e nevoie de o schimbare de atitudine sau dacă relaţia respectivă trebuie să ia o altă formă.
Când simţim că e ceva în neregulă în viaţa noastră, puţini dintre noi ne facem o analiză interioară sau privim viaţa exterioară ca pe o reflexie a fiinţei lăuntrice. Datorită obişnuinţei am fost învăţaţi ca, atunci când avem o problemă, să ne uităm în exteriorul nostru şi să vedem ce piese pot fi rearanjate, ce element ar putea fi înlocuit sau cui am putea să-I pasăm problema, doar ca să o reparăm. Acest tip de schimbare este doar unul superficial, pentru ca o acţiune să ducă la o transformare de durată, trebuie să fie precedată de o alegere conştientă.
De ce e atât de importantă alegerea libertăţii? Pentru că este o declaraţie de intenţie. Afirmarea intenţiei de a fi liber începe sş-ţi deschidă perspectiva şi să-ţi activeze vibraţiile pentru ca să-ţi cunoşti potenţialul nelimitat. Când ştii clar ce scopuri şi ce intenţii ai, universul pare să te sprijine în călătoria de descoperire a misiunii tale spirituale. Coincidenţe fericite apar peste tot în jurul tău. Energiile tale creatoare se iau la întrecere şi apar idei şi gânduri noi. Totul pare să se petreacă foarte repede şi totuşi să te descurci uşor. Fiinţa ta începe să fie activă la un nivel fără precedent. Când începi să accepţi puterea, puterea care este iubire ce curge liber printr-un suflet liber. Pe măsura trecerii timpului, lumea ta exterioarăse poate schimba în totalitate, dar asta oar pentru a ajunge să reflecte lumea ta interioară.
Dar dacă tu crezi că aceasta înseamnă că totul va fi mai uşor şi nu vei mai avea parte de dificultăţi sau conflicte, dimpotrivă viaţa te va pune în situaţii dificile, în mijlocul unor conflicte tocmai pentru că eşti cu mult mai conştient de numeroasele sale faţete. Ceea ce va fi diferit va fi modul în care vei reacţiona în faţa situaţiilor dificile în faţa cărora te pune viaţa, deoarece fiecare obstacol poate fi un dar, o modalitate de creştere şi transformare rapidă.
Henry David Thoreau a spus- Dacă un om nu merge în pas cu tovarăşii lui de drum, e poate că nu aude acelaşi toboşar. Lăsaţi-l să păşească după muzica pe care o aude, indiferent de ritmul acesteia şi oricât de îndepărtată ar părea. Ascultarea toboşarului lăuntric este o parte esenţială a procesului de revendicare a vieţii, de recunoaştere a propriei puteri interioare. Pe măsură ce conştientizăm prezenţa lui, începem să ne recunoaştem adevărul personal şi să ne rupem de conştiinţa colectivă, de mase. Această separare cere mult curaj. E mult mai simplu să ne conformăm modului de a gândi al maselor, decât să evadăm şi să creem ceea ce doreşte sufletul noetru cu adevărat. Pentru a realiza ceea ce ne-am propus vom avea nevoie de multă disciplină interioară, de asumare responsabilă şi de curaj.
A trăi plenar viaţa înseamnă un proces constant de naştere, dezvoltare, integrare şi trăire. Asumarea propriei vieţi este un proces continuu şi progresiv, la fel ca şi asumarea libertăţii, dar întotdeauna vor exista obstacole şi dificultăţi care vor ameninţa să preia controlulasupra vieţii noastre. Când înfruntăm dificultăţile fiind concentraţi pe propriul adevăr interior vom găsi curajul, forţa, disciplina şi devotamentul pentru a ne continua drumul, deoarece este necesar ca adevărul personal să-l trăim oricare ar fi preţul dificultăţilor exterioare.
Uneori alegerea libertăţii şi asumarea propriei vieţi ne pot antrena într-o călătorie singuratică, dacă în jurul tău se află o mulţime de oameni care par că dorm, înţepeniţi într-un anumit mod de viaţă şi care nu acceptă să vadă alte posibilităţi. Cei apropiaţi vor încerca să ne oprească sau să ne tragă înapoi din diferite motive- faptul că, ăn felul lor, consideră că ne iubesc foarte mult şi vor ceea ce este mai bine pentru noi, conform normelor sociale, sau le este teamă că dacă te vei transforma ei nu te vor mai recunoaşte sau nu-I vei mai iubi. Faptul că vei înţelege mai bine cine eşti nu va schimba nimic din dragostea fundamentală pe care le-o porţi.Unele persoane vor dori să te oprească şi să te facă să te conformezi unor reguli rigide deoarece se simt ameninţaţi de încăpăţânarea şi dăruirea cu care urmăreşti să-ţi valorifici potenţialul la maxim. Din unghiul lor observă că s-au blocat, dar nu vor să fie provocaţi pentru a mai face ceva, ei simt că e mai uşor să lase lucrurile aşa cum sunt, deoarece viaţa lor rămâne previzibilă, iar ei au iluzia că deţin controlul.
Însă acela care caută libertatea este necesar să fie înconjurat de oameni îndrăzneţi care să aibă aceleaşi idealuri ca şi el, deoarece recăderea în vechile tipare comportamentale şi de gândire e relativ facilă.
Să fii aşa cum eşti de la natură, înseamnă să fii Dumnezeul care sea flă ascuns în tine. Când trăieşti conform naturii tale, adică aşa cum eşti de la natură, înseamnă să-ţi foloseşti potenţialul la maxim, astfel încât ceilalţi, întregul univers dealtfel, pot beneficia de tine la adevărata ta valoare, la potenţialul tău maxim. Când nu eşti fidel naturii tale, naturii interioare îţi refuzi ţie, dar şi celorlalţi, adevărata ta valoare. Aşa că a rămâne fifel naturii interioare este cea mai mare realizare din această viaţă, pentru că te ajută să revelezi în exterior pe Dumnezeul ocultat în tine, ca în fiecare fiinţă umană dealfel.
sâmbătă, 6 martie 2010
Fluturele
O data, un fluture zbura in jurul inimii mele.
M-am uitat la el. iar el s-a lasat prins de plasa privirii mele.
Cat timp a zburat in jurul inimii a zambit mereu.
Am asezat, apoi, fluturele zambitor
pe o petala a sufletului meu proaspat inflorit.
Fluturele mi-a zambit erotic si s-a ascuns
in spatele oglinzii mintii mele.
Era atat de frumos colorat
incat dorintele mele s-au acoperit de curcubeu,
iar eu am lesinat de fericire.
Cand mi-am revenit
Fluturele isi stransese aripile
Si arata ca o sageata ascutita, gata sa raneasca.
A sorbit cu lacomie din nectarul iubirii,
Apoi isi agita aripile,
privindu-ma senin in ochi
si gata să mă părăsească.
S-a întors o perioada
cat cupa cu nectar era plina,
dar mi-a răvăşit lumina îndurării.
Atunci aripile mele s-au deschis.
Mi-am amintit ca eram o pasăre Phoenix, în lumea mea.
Sfinxul mi-a surâs îngăduitor,
m-a privit fix si ... mi-a spus
JOCUL MEU ESTE DRAGOSTE SI INTELEPCIUNE ,
DRAGOSTEA MEA ...ESTE JOC SI ...INTELEPCIUNE,
INTELEPCIUNEA MEA ...ESTE JOC...SI DRAGOSTE .
Dar... fluturele deja zburase.
Raspunsul Fluturelui
De-abia plecasesi. Te-am rugat să pleci.
Te urmăream de-a lungul molatecii poteci,
Pân-ai pierit, la capăt, prin trifoi.
Nu te-ai uitat o dată înapoi!
Ti-as fi făcut un semn, după plecare,
Dar ce-i un semn din umbră-n depărtare?
Voiam să pleci, voiam si să rămâi.
Ai ascultat de gândul ce-l dintâi.
Nu te oprise gândul fără glas.
De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas?
M-am uitat la el. iar el s-a lasat prins de plasa privirii mele.
Cat timp a zburat in jurul inimii a zambit mereu.
Am asezat, apoi, fluturele zambitor
pe o petala a sufletului meu proaspat inflorit.
Fluturele mi-a zambit erotic si s-a ascuns
in spatele oglinzii mintii mele.
Era atat de frumos colorat
incat dorintele mele s-au acoperit de curcubeu,
iar eu am lesinat de fericire.
Cand mi-am revenit
Fluturele isi stransese aripile
Si arata ca o sageata ascutita, gata sa raneasca.
A sorbit cu lacomie din nectarul iubirii,
Apoi isi agita aripile,
privindu-ma senin in ochi
si gata să mă părăsească.
S-a întors o perioada
cat cupa cu nectar era plina,
dar mi-a răvăşit lumina îndurării.
Atunci aripile mele s-au deschis.
Mi-am amintit ca eram o pasăre Phoenix, în lumea mea.
Sfinxul mi-a surâs îngăduitor,
m-a privit fix si ... mi-a spus
JOCUL MEU ESTE DRAGOSTE SI INTELEPCIUNE ,
DRAGOSTEA MEA ...ESTE JOC SI ...INTELEPCIUNE,
INTELEPCIUNEA MEA ...ESTE JOC...SI DRAGOSTE .
Dar... fluturele deja zburase.
Raspunsul Fluturelui
De-abia plecasesi. Te-am rugat să pleci.
Te urmăream de-a lungul molatecii poteci,
Pân-ai pierit, la capăt, prin trifoi.
Nu te-ai uitat o dată înapoi!
Ti-as fi făcut un semn, după plecare,
Dar ce-i un semn din umbră-n depărtare?
Voiam să pleci, voiam si să rămâi.
Ai ascultat de gândul ce-l dintâi.
Nu te oprise gândul fără glas.
De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas?
Cine?
Cine?
Cine esti Tu?
Cine sunt eu?
Eterna întrebare ce revine mereu
Şi pana Ta magică care scrie în sufletul meu.
Cine eşti Tu?
Cine sunt eu?
Ascultă şoaptele sufletului
Descoperind universurile sufletului tău
Priveşte în Tine
Priveşte în Mine
Şi pur şi simplu fii ceea ce Eşti.
Cine esti Tu?
Cine sunt eu?
Eterna întrebare ce revine mereu
Şi pana Ta magică care scrie în sufletul meu.
Cine eşti Tu?
Cine sunt eu?
Ascultă şoaptele sufletului
Descoperind universurile sufletului tău
Priveşte în Tine
Priveşte în Mine
Şi pur şi simplu fii ceea ce Eşti.
Entuziasmul
Entuziasmul este o calitate a vieţii conştiente care, deşi nu este tocmai o virtute, totuşi constituie un aspect esenţial al vieţii morale. Fără entuziasm, virtuţile nu pot să se manifeste. Mai mult, numai entuziasmul conferă vieţii un sens durabil.
Etimologic, cuvântul entuziasm este derivat din grecescul „En Teos” şi se traduce ca „Zeul interior”, „Zeul din noi”, „Zeul nostru”. Aşadar, se află în stare de entuziasm cel în care se manifestă Zeul interior sau, aşa cum se spunea deseori, cel care este „posedat” de El. În Grecia Antică, entuziasmul a fost asociat cu Dionysos, „cel care s-a născut de două ori”, zeul viţei de vie şi al beţiei, deoarece se referă la o stare de conştiinţă ce îşi are rădăcina dincolo de lumea circumstanţelor schimbătoare şi este reprezentată, simbolic, prin starea de beţie. Într-un fel, marele filosof grec Platon s-a referit la starea de entuziasm când a afirmat că, pentru a obţine adevărata cunoaştere, un om trebuie să-şi aducă aminte, să-şi trezească „geniul”.
Dar cum se poate recunoaşte prezenţa sau absenţa entuziasmului, cum poate fi stimulată manifestarea lui?
În sensul clasic al noţiunii, entuziasmul nu se referă la o stare de motivaţie datorată proiectelor sau dorinţelor pe care încercăm să ni le împlinim, deoarece acestea îşi au întotdeauna originea în contactul cu lumea materială a aparenţelor şi, de asemenea, nu se referă nici la o stare de agitaţie datorată experimentării unor senzaţii puternice, chiar dacă toate acestea fac parte din economia unei vieţi umane normale şi sănătoase. Acestea sunt forme de bucurie care, însă, depind de altceva sau de altcineva, de o conjunctură favorabilă etc. Iar, odată cu trecerea circumstanţei sau din clipa în care aceasta nu mai reprezintă un interes, dispare şi starea de motivaţie, determinând persoana să caute mereu alte surse de satisfacţie. Într-un fel, este ca o disperată cursă contra cronometru în care, ţinând cont de faptul că totul, inclusiv persoanele umane, este sortit pieirii, alergătorul niciodată nu iese învingător şi… nici nu reuşeşte să fie liber.
Pe de altă parte, entuziasmul nu poate fi identificat cu formele condiţiei umane descrise mai sus şi din cauza faptului că în asemenea cazuri viaţa conştientă este dominată de un număr finit de clişee, nefiind capabilă să ia contact cu orizonturi noi şi mai profunde, să iasă din tiparul unor forme de gândire comune, să-şi lărgească câmpul cunoaşterii, manifestând facultatea intuiţiei intelectuale; pe scurt, un asemenea mod de viaţă conştientă este lipsit de calitate spirituală.
Aşadar, entuziasmul – sinonim şi cu starea unei persoane învestite cu o sursă inepuizabilă de energie – este o formă a vieţii conştiente care îşi are temeiul în transcendenţă, în valori şi în criterii atemporale, în idealuri, ce nu sunt altceva decât „sunetele” prin care se exprimă „cel inefabil”, „Zeul interior”, acel ceva din noi care este durabil şi înţelept.
Un entuziast poate fi obosit după ce a muncit foarte mult, dar niciodată nu poate fi plictisit şi fără vlagă. El nu cunoaste sensul cuvantului plictiseala. Nu poate fi pesimist şi nici deprimat. Pentru un entuziast viaţa are întotdeauna un sens profund şi el este cu adevărat liber, pentru că nu este călăuzit de circumstanţe, de opinii de masă şi nu poate fi manipulat. Un entuziast nu este niciodată cenuşiu pentru că nu se învârte la nesfârşit în lumea „şabloanelor” mentale şi este capabil să fie un deschizător de drumuri, indiferent de domeniul în care se exprimă. Numai entuziaştii aduc în lumea umană adierea unor curente proaspete şi regeneratoare, dar desi aparent este foarte greu acest lucru si necesita multiple sacrificii, ei nu renunta pana nu ajung la capatul visului lor.
Fiecare este responsabil să răspundă la chemarea propriului glas interior, iar dacă totuşi cineva nu este în stare să-l audă, ar face cel mai bine să urmărească exemplul aceluia care dă dovadă de un idealism autentic, care este o persoană ce îşi ascultă dictatul conştiinţei. Pentru că numai astfel s-ar putea să reuşească într-o zi să audă şi propriul „Glas al Liniştii”, aşa cum este numit într-un text străvechi din Orient. Chiar daca un entuziasm pare un idealist el este cel care-si asculta propriul glas al inimii si-si transforma destinul in menire.
Etimologic, cuvântul entuziasm este derivat din grecescul „En Teos” şi se traduce ca „Zeul interior”, „Zeul din noi”, „Zeul nostru”. Aşadar, se află în stare de entuziasm cel în care se manifestă Zeul interior sau, aşa cum se spunea deseori, cel care este „posedat” de El. În Grecia Antică, entuziasmul a fost asociat cu Dionysos, „cel care s-a născut de două ori”, zeul viţei de vie şi al beţiei, deoarece se referă la o stare de conştiinţă ce îşi are rădăcina dincolo de lumea circumstanţelor schimbătoare şi este reprezentată, simbolic, prin starea de beţie. Într-un fel, marele filosof grec Platon s-a referit la starea de entuziasm când a afirmat că, pentru a obţine adevărata cunoaştere, un om trebuie să-şi aducă aminte, să-şi trezească „geniul”.
Dar cum se poate recunoaşte prezenţa sau absenţa entuziasmului, cum poate fi stimulată manifestarea lui?
În sensul clasic al noţiunii, entuziasmul nu se referă la o stare de motivaţie datorată proiectelor sau dorinţelor pe care încercăm să ni le împlinim, deoarece acestea îşi au întotdeauna originea în contactul cu lumea materială a aparenţelor şi, de asemenea, nu se referă nici la o stare de agitaţie datorată experimentării unor senzaţii puternice, chiar dacă toate acestea fac parte din economia unei vieţi umane normale şi sănătoase. Acestea sunt forme de bucurie care, însă, depind de altceva sau de altcineva, de o conjunctură favorabilă etc. Iar, odată cu trecerea circumstanţei sau din clipa în care aceasta nu mai reprezintă un interes, dispare şi starea de motivaţie, determinând persoana să caute mereu alte surse de satisfacţie. Într-un fel, este ca o disperată cursă contra cronometru în care, ţinând cont de faptul că totul, inclusiv persoanele umane, este sortit pieirii, alergătorul niciodată nu iese învingător şi… nici nu reuşeşte să fie liber.
Pe de altă parte, entuziasmul nu poate fi identificat cu formele condiţiei umane descrise mai sus şi din cauza faptului că în asemenea cazuri viaţa conştientă este dominată de un număr finit de clişee, nefiind capabilă să ia contact cu orizonturi noi şi mai profunde, să iasă din tiparul unor forme de gândire comune, să-şi lărgească câmpul cunoaşterii, manifestând facultatea intuiţiei intelectuale; pe scurt, un asemenea mod de viaţă conştientă este lipsit de calitate spirituală.
Aşadar, entuziasmul – sinonim şi cu starea unei persoane învestite cu o sursă inepuizabilă de energie – este o formă a vieţii conştiente care îşi are temeiul în transcendenţă, în valori şi în criterii atemporale, în idealuri, ce nu sunt altceva decât „sunetele” prin care se exprimă „cel inefabil”, „Zeul interior”, acel ceva din noi care este durabil şi înţelept.
Un entuziast poate fi obosit după ce a muncit foarte mult, dar niciodată nu poate fi plictisit şi fără vlagă. El nu cunoaste sensul cuvantului plictiseala. Nu poate fi pesimist şi nici deprimat. Pentru un entuziast viaţa are întotdeauna un sens profund şi el este cu adevărat liber, pentru că nu este călăuzit de circumstanţe, de opinii de masă şi nu poate fi manipulat. Un entuziast nu este niciodată cenuşiu pentru că nu se învârte la nesfârşit în lumea „şabloanelor” mentale şi este capabil să fie un deschizător de drumuri, indiferent de domeniul în care se exprimă. Numai entuziaştii aduc în lumea umană adierea unor curente proaspete şi regeneratoare, dar desi aparent este foarte greu acest lucru si necesita multiple sacrificii, ei nu renunta pana nu ajung la capatul visului lor.
Fiecare este responsabil să răspundă la chemarea propriului glas interior, iar dacă totuşi cineva nu este în stare să-l audă, ar face cel mai bine să urmărească exemplul aceluia care dă dovadă de un idealism autentic, care este o persoană ce îşi ascultă dictatul conştiinţei. Pentru că numai astfel s-ar putea să reuşească într-o zi să audă şi propriul „Glas al Liniştii”, aşa cum este numit într-un text străvechi din Orient. Chiar daca un entuziasm pare un idealist el este cel care-si asculta propriul glas al inimii si-si transforma destinul in menire.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)